c

Nicolae Văcăroiu: Independenţa şi obiectivitatea în acţiunile de control şi audit au ferit Curtea de Conturi de influenţa factorului politic.

Curtea de Conturi, pincipalul organism de control al statului, a împlinit 150 de ani de la înfiinţare, ocazie cu care vineri, la Palatul Parlamentului, vor fi organizate o serie de evenimente aniversare. De când a devenit preşedinte al Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu îşi drămuieşte extrem de grijuliu apariţiile publice. Evită interviurile sau apariţiile televizate şi nu face niciodată declaraţii despre controalele nefinalizate ale Curţii de Conturi deoarece “cel mai grav lucru este să condamni pe cineva nevinovat”. Ne-am folosit de pretextul acestei aniversări şi am reuşit să obţinem un interviu despre istoria Curţii, principiile după care se ghidează şi importanţa activităţii insituţiei din perioada recentă.

JN: Domnule Preşedinte, Curtea de Conturi a împlinit 150 de ani. Vorbiţi-ne un pic despre acest eveniment şi cum va fi marcată aniversarea.
Nicolae Văcăroiu: Pe 24 ianuarie 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat legea de organizare şi funcţionare a Înaltei Curţii de Conturi. Am fost printre primele insituţii fundamentale ale statului modern, deoarece s-a considerat că trebuie să existe rapid o insituţie care să controleze modul în care era cheltuit banul public. De-a lungul timpului au fost mai multe modificări legislative prin care s-a extins sau restrâns activitatea, inclusiv presiuni ale forţelor politice care încercau să stopeze controlul sau să restrângă această independenţă a Curţii. În 1948 Curtea a fost desfiinţată odată cu instaurarea regimului comunist iar 25 de ani controlul banului public a fost preluat de Ministerul de Finanţe, deci de forţa politică. În 1973 s-a înfiinţat Curtea Suprerioară de Control Financiar iar prin constituţia din 1991 s-a reînfiinţat Curtea de Conturi. Au fost trei plenuri înaintea mea, conduse de profesorul Bogdan Ioan, Condor Ion şi ultimul de Dan Drosu Şaguna. Eu am preluat conducerea Curţii în 2008.
Am vrut să dăm însemnătatea cuvenită celor 150 de ani şi vineri, 6 iunie, la Palatul Parlamentului va avea loc o şedinţă festivă la care vor participa toate insituţiile fundamentale ale statului, preşedintele României, Parlamentul, Guvernul, puterea judecătoreasc, reprezentanţi ai delegaţiilor din 35 de state reprezentând Instituţii Supreme de Audit din statele membre EUROSAI şi INTOSAI – Organizaţia Internaţională a Instituţiilor Supreme de Audit. În prezenţa a 800 de oameni va avea loc această şedinţă festivă. În pauze se vizitează expoziţia muzeu a Curţii de Conturi şi va fi lansat un pliant filatelic şi prezentată medalia aniversară pusă în circulaţie de BNR. Cu această ocazie festivă am elaborat un volum documentar în care am analizat activitatea acestor 150 de ani de activitate şi o istorie pe larg a Curţii de Conturi. O sinteză a acestei activităţi va fi distribuită şi delegaţiilor străine.

De când deţineţi această funcţie, aproape aţi dispărut din mediul public. De unde vine această discreţie?
E o chestiune de conjunctură, nu am avut niciodată beţia puterii. Pentru funcţia acesta probabil m-a recomandat activitatea mea, de-a lungul timpului, de specialist în economie, de analist în macro-economie, finanţe, monedă. Dacă ar fi să fac o comparaţie între munca pe care am depus-o ca ministru ajunct al economiei, prim-ministru, ministru adjunct în ministerul de Finanţe două mandate de preşedinte de Senat, nu mai pun la socoteală perioada scurtă în care am fost preşedinte interimar al României, aş putea să vă spun că munca în cadrul Curţii de Conturi a României este mult mai complexă, dificilă şi chiar mai grea. Este o muncă pe care o fac cu plăcere, e specialitatea mea şi am venit aici pentru a crea o insituţie care să funcţioneze la parametri maximi.
Curtea de Conturi a României se ghidează după principiul independenţei care înseamnă autonomie funcţională, organizatorică, financiară. Principiul independenţei este extrem de important deoarece altfel ar apărea influenţa factorului politic şi de aici ar decurge lipsa de obiectivitate în derularea acţiunilor de control şi audit. De-a lungul celor 150 de ani de la înfiinţarea Curţii de Conturi în 1964 acest principiu al independenţei s-a regăsit în toate regulile de funcţionare ale CC. Un alt principiu important este cel al transparenţei care se regăseşte în rapoartele publicate pe pagina de internet a Curţii de Conturi. Al treilea principiu, care decurge din cele enunţate, este obiectivitatea. Auditorii trebuie să fie imparţiali, corecţi şi să urmărească doar respectarea legii. Obiectivul principal al Curţii este să instaureze disciplina financiară la toate entităţile care intră în contact cu banul public sub o formă sau alta, fie că sunt ordonatori de credit principali, secundari, terţiari, insitutuţii bugetare, fie că este vorba despre Casa de Sănătate sau Casa de Pensii. Noi verificăm patrimoniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale, avem sub control toate societăţile şi companiile naţionale unde statul deţine mai mult de 50% din pachetul de acţiuni. Sunt în total cam 15.000 de entităţi care sunt supuse auditului şi controlului la care se adaugă peste 1,5 milioane de persoane fizice şi juridice care intră într-o formă sau alta în contact cu banul public. O gamă largă de activităţi derivă din calitatea nostră de membri ai UE. Autoritatea de Audit este singura abilitată să auditeze fondurile europene nerambursabile pe care România le primeşte anual şi să raporteze acest lucru UE.

Mai concret, cum se desfăşoară activităţile de control?
Toate insituţiile pe care le controlăm ne trimit un raport de audit intern iar atunci când mergem în control sunt obligaţi să dea totul la o parte şi să ne pună la dispoziţie documentele şi informaţiile pe care le deţin. Curtea de Conturi are 1.250 de auditori publici externi, un aparat de specialitate care trebuie să aibă un nivel de pregătire profesională cu totul aparte, să cunoască legea în detaliu cu modificările care au survenit, să aibă grijă nu interpreteze legea ci să o aplice. Noi avem 12 centre de pregătire profesională unde angajaţii Curţii trec prin procese de pregătire pentru a descoperi mai uşor ingineriile financiare noi, rambursări ilegale de TVA prin facturi false şi câte şi mai câte.
Auditul se face după încheierea anului financiar şi după ce primim contul de execuţie asupra căruia începem o verificare de fond. Controlul are şi partea de audit de conformitate care se derulează la companii naţionale unde verificăm toate cheltuielile, achiziţiile, investiţii, cheltuieli de personal., cheltuieli curente, absolut orice capitol şi element de cheltuială. Separat facem acel audit de performanţă pe 5-10 ani sau chiar mai mult asupra eficienţei folosirii banului public. Este un audit de perspectivă în urma căruia venim cu un capitol întreg de recomandări pentru creşterea calităţii managementului şi evitarea risipei banului public. Să vă dau un exemplu. Un audit al performanţei privind costurile de realizare a autostrăzilor. Este un audit foarte complex în care încercăm să vedem de ce autostrăzile costă cât costă în România.
Trebuie grijă mare atunci când stabileşti aceste costuri. În urmă cu 6-7 ani un km de drum judeţean reparaţie capitală costa 1-1,5 milioane de lei, acum a ajuns să coste cinci milioane. Nu mai zic de autostrăzi. În Georgia un kilometru similar ca la noi costă 5-6 milioane de euro, în timp ce la noi ajunge să coste 10-12 milioane de euro. Şi uite aşa am ajuns să avem nevoie de ingineri constructori la Curtea de Conturi şi de încheierea de parteneriate cu specialişti. Nu suntem nişte birocraţi care ne uităm numai la cifre.
Pe măsură ce verificăm documentele, auditorii mei sunt obligaţi să ajungă la lucrurile fizice. Plecăm de la lucruri simple. O primărie a cumpărat 15 calculatoare. Auditorul verifică mai întâi preţurile apoi cere să vadă produsele respective iar uneori suprizele sunt enorme. Plecând de la controlul caseriei unde să zicem că se încasează 200 de milioane de lei bani din impozite şi taxe locare dar la Trezorerie sunt depuşi doar 50 de milioane de lei. Supriza este că atunci când îi prindem aduc banii în 24 de ore. Nu se recuperează doar sumele mici, ci şi cele mari, dar fiind vorba de o infracţiune se merge mai departe în instanţe pentru procese.

Cum sunt procedurile pe care le urmează auditorii atunci când încep un control?
Să luăm exemplul unui Consiliu Judeţean. Mai întâi se trimite o notificare cu zece zile înainte în care se anunţă obiectul controlului, apoi se elaborează o tematică de control şi auditorii sunt instruiţi de către directori ce să verifice, sunt preluate toate semnalele pe care le avem, sesizări de la cetăţeni, comentarii din presă sau tv. Toate aceste aspecte sunt urmărite într-un sistem informatic integrat iar auditorii primesc dosare specifice pentru fiecare entitate supusă controlului. În teren, verificarea poate dura până la şase luni, se întocmeşte un raport de audit iar abaterile sunt constatate într-un proce verbal. Sinteza acestui raport se publică în raportul anual. Avem cam 3.200 de controale de acest gen în fiecare an.

Ne daţi câteva exemple concrete?
Nu pot. O să mă întrebaţi nume, persoane, firme şi nu pot să vă spun lucrurile acestea până nu se termină toate procedurile. Cel mai rău este când condamni pe cineva nevinovat.

Rapoartele CC sunt foarte criptice, de cele mai multe ori nominealizează insituţia unde a fost realizat controlul, eventualele nereguli constatate şi eventual valoarea prejudiciului estimat. De ce sunt atât de puţine informaţii?
Raportele publice anuale nu au nominalizări de persoane, de primarul cutare, preşedintele de CJ şi aşa mai departe. Aceste date se regăsesc în raportele de audit financiar şi de performanţă unde sunt descrise pe larg procedurile de fraudare a banului public, sumele şi sunt menţionate persoanele implicate. Aceste dosar nu pot fi făcute publice până la încheierea procesului de valorificare. Entităţile controlate au la dispoziţie un termen pentru a contesta constatările noastre şi decizia dată de Curtea de Conturi. Atunci se formează o comisie din 3 persoane, altele decât cele care au realizat auditul, care realizează o încheiere de constatare. Dacă sunt nemulţumiţi de răspunsul primit au dreptul să ne dea în judecată la contenciosul administrativ. Ca să vă faceţio o imagine, în fiecare moment Curtea de Conturi are pe rol cam 2.300-2.400 de procese în contenciosul administrativ. Reuşim să câştigăm circa 85% dintre aceste procese deorece avem o echipă puternică formată din 30 jurişti care de dimineaţă până seara stau prin tribunale.
Există şi categoria controalelor în care auditorii consideră că persoanele în cauză au produs încălcări ale legii de natură infracţională. Justiţia hotărăşte în cazul acestor 3-400 de dosare penale care se află pe rol care însumează prejudicii aduse statului român în jur de două miliarde de euro. După începerea urmăririi penale e rolul justiţiei să se pronunţe. Noi urmărim aceste procese şi colaborăm cu Ministerul Justiţiei, DNA şi alte insituţii ale statului care ne cer sprijinul.

Dacă ar fi să faceţi un clasament, care instituţii ar conduce în topul risipei banului public? Companii, autorităţile locale sau cele publice?
E greu să fac o departajare. În comune, oraşe, municipii sunt abateri specifice. Se construieşte o casă de cultură sau un dispensar medical şi vezi că în curtea primarului sau viceprimarului mai apare o casă. Se merge cu controlul până la creioane, cheltuieli de protocol pe care nu au voie să le facă, cheltuieli de personal.

Şi în cazul autorităţilor centrale?
Sunt cam aceleaşi proceduri, dar la valori mai mari. Un audit la un minister este mai complex, pentru că odată cu acesta se verifică şi autorităţile subordonate. Pornim de la un exemplu pur ipotetic al unei legi pentru care ar trebui să se elaboreze norme metodologice în care se să explice cum se aplică legea. Auditorul merge în control şi constată că normele nu au fost publicate în Monitorul Oficial deşi au trecut patru ani de când trebuiau să fie gata. Nefiind publicate sunt nelegale şI atunci toate aceste efecte sunt nule iar toţi cei care au cheltuit banii au făcut-o ilegal şI trebuie să returneze.
Ramursările ilegale de TVA se fac cercetări de durată, cu Poliţia cu SRI, cercetări încrucişate. Facturile nu mai sunt secretizate, fiecare îşi poate face facturi şi cere decontarea TVA. Sunt femomene de proporţii. Din calculele noastre aceste rambursări ilegale de TVA ajung pe an la 5 milioane de euro.

Care este cel mai surprinzător caz cuprins într-un raport al Curţii de Conturi?
Ne străduim ca raportele noastre să fie cât mai clare şi uşor de urmărit pentru că atunci când ai în faţă un raport de 700 de pagini, după primele zece pagini începi să îl răsfoieşti, dacă nu te pricepi la cifre. Am publicat pe pagina de internet a Curţii de Conturi un raport despre retrocedarea ilegală de păduri. Sunt multe exemple, aţi văzut şi pe tv cu Paul de România care a recuperat ilegal 60 de hectare pe păduri, din acel raport vin datele. Raportul avea 250 de pagini dar nici aşa nu a fost citit până la capăt. După mine, cel mai frapant caz este al unui văcar din }ăndărei, cu patru clase primare, care a reuşit o performanţă unică: în 9 luni a încasat 43 de milioane de euro. În Legea din 2005 de restituire a proprietăţilor era o prevedere care spunea că dacă se înfiinţează societăţi care demonstrează că sunt urmaşele unor societăţi de dinainte de 1945 atunci ele devin moştenitoare. Era o societate Anonimul Ardeleana care se ocupa cu exploatare forestieră şi cumpărase şi două trunchiuri de pădure: 5.000 de hectare la Buzău şi 5.300 de hectare pe la Harghita. Un tip de la Slobozia, al cărui tată lucrase ca cenzor la acestă societate şi avea 10-15 acţiuni, a mers în instanţă şi a zis că el este moştenitorul acestei firme deci proprietarul celor două păduri. S-a dus în procese, într-un an de zile a pierdut peste tot – Tribunal, Cutea de apel, Înalta curte de casaţie şi justiţie, consiliul judeţean şi Romsilva i-au dat aviz negativ şi în cele din urmă s-a lăsat păgubaş. Atunci a venit acest văcar şi a cumpărat creanţele litigioase. Primul trunchi de pădure l-a cumpărat cu un milion de euro iar în trei luni a fost pus în posesie. În 24 de ore a vândut la o firmă germană din Timişoara şi a luat 20 de milioane de euro. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu a doua pădure pe care a vândut-o cu 23 de milioane de euro.

CV

Nicolae Văcăroiu s-a născut pe 5 decembrie 1943, Cetatea Albă, Basarabia şi este de profesie economist şi cercetător. Văcăroiu este licenţiat în ştiinţe economice al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe cu specializarea „Finanţe – Credit”. Între anii 1969-1990 şi-a desfăşurat activitatea la Comitetul de Stat al Planificării – unde s-a ocupat, în principal, de probleme financiare, monetare şi de preţuri. În perioada 1990 -1992 a fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor, şef al Departamentului de Impozite şi Taxe, poziţie din care a coordonat introducerea TVA-ului. În perioada 1992-1996 a fost prim-ministru al României, politic independent. Apoi a intrat în politică devenind senator PSD de Argeş. A fost Preşedinte al Senatului României (2000-2008). Între 20 aprilie-23 mai 2007 a fost Preşedinte Interimar al României, pe perioada primei suspendări a lui Traian Băsescu. Din octombrie 2008 este Preşedintele Curţii de Conturi a României, prilej cu care s-a autosuspendat din PSD.

Citeste si...  Nereguli grave în curtea lui Nicolae Văcăroiu