Pentru majoritatea persoanelor, tăiatul unghiilor este un gest cât se poate de normal. Nu la fel este pentru un copil cu autism. Dificultatile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Iată ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să treacă peste acest obstacol.

 

 

Sunt părinţi care „rezolvă” situaţia în somn. Este şi aceasta o soluţie, dar temporară. Copilul nu reuşeşte să-şi învingă teama sau disconfortul şi nici nu va reuşi să facă această operaţiune singur la maturitate. Părinţii îşi vor ajuta copilul să înţeleagă faptul că tăiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operaţiuni se înregistrează încă un succes notabil în viaţa lui – drumul spre independenţă.

 

Ce le generează frica

Unghiera sau forfecuţa pot fi înfricoşătoare pentru un copil cu autism – atât prin forma lor, cât şi prin zgomotul pe care îl produc la tăierea unghiilor. În această situaţie putem apela la un suport vizual/pictograme cu o persoană care să prezinte, în secvenţialitate, tot procesul. O altă variantă ar fi ca un membru al familiei să facă un clip video în momentul în care face această operaţiune, explicând fiecare pas clar şi într-o manieră cât mai simplă.

Unghiera sau forfecuţa?

Fiecare copil este diferit. Ca atare, nu putem sti ce preferă. Totuşi, din mărturiile părinţilor şi chiar ale copiilor, forfecuţa este mult mai bine tolerată: nu pune presiune pe unghie şi nu este atât de zgomotoasă. În cazul ambelor instrumente, încercaţi să achiziţionaţi unele cât mai prietenoase, cu desene. Puteţi fabrica un panou cu tokeni sau feţe zâmbitoare ce vor fi oferite după fiecare progres (după ce atinge instrumentele, dacă acceptă să-i tăiaţi o unghie etc).

Cele 4 etape ale reuşitei

Psihologul clinician Carmen Hotar ne învaţă cele patru etape ale procesului prin care putem învăţa un copil cu autism să stea să-I tăiem unghiile. |”Fiecare etapă poate dura câteva zile sau săptămâni, în unele cazuri. Aveţi răbdare şi nu grăbiţi copilul dacă el nu este pregătit de următorul pas. Cel mai important este succesul obţinut într-o manieră pozitivă şi perseverenţa. De aemenea, trebuie să recompensaţi copilul pentru fiecare pas câştigat, să-l încurajaţi şi să aveţi încredere în el”, recomandă psihologl Carmen Hotar.

Pasul 1- Desensibilizarea

 

Dat fiind faptul că este vorba de desensibilizare, copilul trebuie să vadă unghiera sau forfecuţa în apropierea lui. Nu încercaţi să-l obligaţi să o atingă de prima dată. O ţineţi în mână şi îi explicaţi ce reprezintă (de exemplu: „Aceasta este o forfecuţă. O pun aici pe masă.”). Numai după ce copilul s-a obişnuit cu prezenţa ei, o putem apropia fizic de el, dar nu într-atât încât să o ţină în mână sau să o atingă.

Pasul 2- Acceptarea

Îndată ce copilul se obişnuieşte cu instrumentul şi îl acceptă (fără protest) în apropierea lui, puteţi trece la următorul pas. Luaţi forfecuţa într-o mână, şi în cealaltă ţineţi mâna copilului. Încercaţi să o apropiaţi din ce în ce mai mult, până reuşiţi să îi atingeţi unghiera/forfecuţa de umăr sau cot. În cazul în care copilul acceptă această apropiere, puteţi încerca să-i atingeţi mâna sau să-i puneţi în palmă obiectul.

Pasul 3- Atingerea

După atingerea mâinii sau a palmei, încercaţi să îi atingeţi degetele sau unghiile, fără să începeţi tăierea lor.

Pasul 4 – Pas cu pas

Încercaţi să tăiaţi o singură unghie şi, dacă vă reuşeşte, puteţi trece şi la celelalte degete.