CUM SA DETII PUTEREA EUROPEI. Angela Merkel, De la „fata lui Kohl” la „mama Germaniei”

Declarată „cea mai puternică femeie din lume”, de către revista Forbes Magazine, Angela Merkel a intrat în politică la vârsta de 35 de ani, alăturându-se partidului Creştin Democrat, imediat după cădera Berlinului. A fost „instruită” de Helmuth Kohl, cancelarul Germaniei din acea vreme şi s-a impus cu repeziciune pe şcena politică imediat după demisia acestuia. Politica sa de atac:Austeritate

Copilul Merkel


 Dorothea Kasner
a fost mult timp considerată tipul de politician din care “n-ar putea ieşi nimic”, avea o fizionomie nefeminină, un aspect sobru care nu ieşea cu nimic în evidenţă, susţinut şi de garderoba anostă, “un chip demn doar de caricaturişti”. S-a născut la 17 iulie 1954 în Hamburg, Germania, într-o familie modestă. Tatăl său era pastor luteran şi mama sa o desăvârşită profesoară de latină , care au educat-o în stilul “cuminte” al familiei.Copila visa “când se va face mare” să urmeze cariera mamei sale. Cu toate acestea a devenit pasionată de ştiinţele exacte. A studiat fizica la Universitatea Karl Marx din Leipzig, unde s-a remarcat ca o studentă eminentă, urmând ca în anul 1986 să devină doctor în fizică.
Incă din timpul facultăţii a îmbrătişat oarecum politica, devenind membră activă a organizaţiei comuniste,”Tineretul German Liber”, fără să devină însă şi membru de partid. În acele vremuri, o carieră de fizician părea cea mai potrivită pentru Angela Kasner. S-a căsătorit încă din timpul facultăţii cu un coleg al său, fizicianul Ulrich Merkel.Căsnicia acestora a eşuat destul de repede după doar 5 ani, după care şi-a unit destinul cu un chimist şi profesor de renume din cadrul Universităţii Humboldt din Berlin, Joachim Sauer.

 

 

 

Fizicianul om politic

Căderea Zidului Berlinului a declanşat abandonul ştiinţelor exacte şi intrarea oficială a Angelei Merkel, în viaţa politică.Aceasta devine purtător de cuvânt al ultimului premier al RDD, Lothar de Maiziere. La scurt timp se alatură Partidului Crestin Democrat (CDU), iar la sfârşitul anilor ’90 câştigă un loc de deputat în Bundestag, parlamentul german. Instruită în baza convingerilor şi fundamentelor politice ale lui Helmuth Kohl,cancelarul Germaniei din acea vreme,Angela Merkel s-a impus rapid pe scena politică din Germania, o scenă dominată de bărbaţi. Mai târziu, în 1991, Helmuth Kohl surprinde toată lumea politică, numind-o ministru pe Probleme ale Familiei si Tinerilor.

La acea vreme, în capitala politica Bonn, circula zvonul că Merkel ar fi primit postul de ministru doar pentru că este tânără şi pentru că e o femeie din Est. În 1994, Kohl o propulsează în următoarea etapă a carierei sale,o numeşte ministru al Mediului şi Siguranţei Reactoarelor Nucleare. Astfel, „fata lui Kohl” se impune decisiv in Vest.

Se rupe de mentorul său şi îşi descoperă propiile interese politice

Marea sansa de afirmare a omului politic Angelei Merkel a venit în anul1998,când Helmuth Kohl a pierdut algerile, iar în interiorul partidului s-a instalat panica politică. Nimeni nu vedea ieşire din aceasta criză cu excepţia lui Merkel, care gaseste portita de a se impune în epoca post Kohl. Wolfgang Schaeuble, noul preşedinte al partidului, o numeşte în funcţia de secretar general al partidului, pe motiv ca era văzută ca un politician imaculat, care “poate foarte repede să recunoască o problemă, deşi reacţionează foarte lent”. Angela Merkel admite că nu este adepta deciziilor spontane, bazându-şi hotărârile şi acţiunile pe regula exactităţii. Astfel, aceasta a devenit manager de criză în partid şi preia iniţiativa, ceea ce conduce la prăbuşirea morală a cancelarului Kohl. Într-un articol scris pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, Angela Merkel spune că „acţiunile, pe care Kohl le-a recunoscut, au adus serioase daune CDU”. În acest moment se produce ruptura de mentorul ei şi în acelaşi timp, impunerea sa decisivă în partid. Surprinzător sau nu, era pentru prima dată în 9 ani când “fata Angela” se opunea convingerilor şi politicii lui Kohl, devenind “mama Angela”,care deja se emancipase. 


Anul următor izbucneşte scandalul donaţiilor ilegale catre CDU, iar Kohl si Schaeuble sunt în mijlocul anchetei.Pe marginea acestei investigaţii, Angela Merkel rămâne într-un con de umbră protector.

La 5 noiembrie 1999, biroul procurorului Augsburg l- a arestat pe şeful tresoreriei, membru CDU, Walther Leisler Kiep, în baza acuzaţiilor de evaziune fiscal, în legătură cu o donaţie pentru partidul din care făcea parte, bani viraţi în anul 1991 de către un traficant de arme pe nume Karlheinz Schreiber..

Deşi Helmuth Kohl a negat iniţial că ştia de provenienţa donaţiei şi că a acoperit acţiunile lui Kiep , el a fost forţat să recunoască în noiembrie, că CDU a folosit o reţea de conturi bancare secrete pentru a ascunde contribuţii, iar într-un interviu de televiziune ,fostul cancelar a recunoscut că a acceptat în mod ilegal mai multe sume de bani de la aşa numiţi “donatori”. Kohl a demisionat din postul de preşedinte de onoare al CDU.

În urma investigaţiilor s-a stabilit că CDU poseda numeroase conturi „umbră”, printre altele, şi un cont elveţian cu numele de cod „Norfolk”. Aceste conturi nu au fost menţionate în rapoartele de CDU şi, evident, au fost folosite pentru a masca donaţii ilegale la partid. Această practică a devenit cunoscut sub numele de „sistem Kohl. Deoarece astfel de conturi „umbră” a încălcat legile partidului, iar preşedintele Bundestag-ului, Wolfgang Thierse a oprit,la acea vreme, finanţarea de campanie pentru CDU.

Succesorul lui Schäuble, ca şef de partid, a fost Angela Merkel, politicianul imaculat.In anul 2000,Merkel este aleasă în funcţia de preşedinte al Partidului Crestin Democrat. Partidul care a reuşit reunificarea Germaniei era puternic afectat de dezvăluirile legate de „banii negri”, moment ce a reprezentat pentru Angela Merkel, marea şansă de a se impune. Astfel cu mult optimism şi exces de zel, Merkel se lansează ca noua speranţă a conservatorilor. Învinge rezistenţa tuturor adversarilor din partid, iar în 2005 devine cancelarul Germaniei. Puterea i se potriveşte, după cum ea insăşi recunoaşte: „pregătirea deciziilor, stabilirea direcţiei , acestea sunt posibile când un om este cancelar. Acest post da posibilitatea titularului sa transpună în realitate multe dintre crezurile sale”.

 Cancelarul Angela Merkel

De când a fost învestiăt în funcţia de cancelar pe 22 noiembrie 2005, Merkel a condus o coaliţie format din CDU, CSU şi Partidul Social Democrat din Germania (SPD), consolidând în acelaşi timp, relaţia cu Statele Unite şi statele membre UE.Primele priorităţi ale cancelarului au fost reproiectarea sistemul german de sănătate şi a reformei fiscale.

În timp ce Europa lupta cu criza datoriei suverane, doamna Merkel încerca să transforme Germania în liderul Europei.

Viziunea ei politică se axează puternic pe austeritate, care duce la o mai bună integrare fiscală. „Merkel nu este un ideolog, ea preferă să ia decizii pe baza cifrelor, datelor şi faptelor, gesturi care nu întotdeauna au fost pe placul partidului din care face parte. A schimbat cursul lucrurilor în multe domenii ale politicii germane, pentru că numai aşa îşi putea impune stilul, trecând peste toate considerentele ideologice”, apreciază Jaqueline Boyce, o scriiitoare de renume, cunoscută pentru publicarea de carţi biografice a marilor oameni politici din lume.

 

Izbucnirea crizei datoriilor suverane din Europa îi dă prilej cancelarului Germaniei de a-şi impune tot mai mult interesele politice pe plan european.Angela Merkel a fost figura centrală în drama traită de Grecia, când poziţia Germaniei a fost una de “austeritate necesară”. Merkel a acţionat imediat şi a început dezbateri europene, asupra unui plan de salvare a Greciei, ”Pastraţi-o în zona euro”, a declarat cancelarul german. Dezbaterile Consiliului European au forţat-o pe Merkel să semneze pentru o serie de pachete de ajutor progresiv mai mari,decât cele pe care le-ar fi dorit , mai ales că instabilitatea pieţei europene începuse să se resimtă şi în alte state UE, ca Spania, Portugalia sau italia,şi care uşor, uşor a început să ameninţe euro în sine.

 

Cu toate acestea, rezistenţa profundă la un plan de salvare şi impunerea austeritătii au continuat să predomine în convingerile Angelei Merkel.Criticii germanii au afirmat, anul trecut, că politica cancelarului german pare a fi joc costisitor pentru Grecia, că trage de timp până după alegerile din 2013. În acest context, Angela Merkel este responsabilă pentru o imagine nouă a Germaniei pe scena europeană,aceea a unei naţiuni care urmăreşte în mod deschis propriul său interes pe căi agresive impuse chiar de şeful guvernului. Cum altfel, dacă în stilul său oratoric neobişnuit a declarat că Europa a intrat probabil „în orele de cele mai dificile din al Doilea Razboi Mondial.

În februarie 2012, un nou scandal politic avea să pună în centrul atenţiei mondiale, Germania, însă nu şi pe Angela Merkel. Christian Wulff,consilier al cancelarului, şi-a anunţat demisia după ce procurorii a cerut Parlamentului să-i anuleze imunitatea în baza urmăririi penale sub acuzaţia de corupţie.

Conservatorii din Germania au considerat că acest scandal politic a devit pentru Angela Merkel,instrument de deviere a atenţiei europene,în mijlocul crizei euro.

Cuplul Merkozy

Citeste si...  Roberta Anastase este ÎNSĂRCINATĂ

Partenereul de încredere în tot acest timp,al Germaniei, a fost Franţa. Relaţia dintre Merkel şi Sarkozy s-a bazat, la început, pe o antipatie reciprocă, conform unui zvon apărut în 2007. Şeful statului german s-a pregătit pentru prima sa întâlnire cu preşedintele Franţei vizionând mai multe filme cu Louis de Funes ,ulterior Sarkozy fiind, după părerea oficialilor germani, cel puţin la fel de mic şi furibund ca şi comicul francez. Cinci ani mai târziu, tandemul format din cei doi şefi de stat este numit, ironic, „Merkozy”. Ca într-o căsnicie bazată pe încredere şi respect reciprioc, arareori au existat diferenţe de opinii între cei doi, uniţi se pare într-un scop comun,şi anume salvarea zonei euro, care presupune, după părerea lor, şi salvarea Greciei de la faliment.

 

Presa franceză a speculat la un moment dat, că de fapt loialitatea preşedintelui Sarkozi nu e decât o armă a împotriva dominaţiei germane,după cum spune bine cunoscutul proverb “dacă nu îţi poţi învinge duşmanul, fă alianţă cu el”.

Astfel înaintea campaniei sale electorale, spre a-şi asigura încă un mandat la preşedenţia Franţei, Nicholas Sarkozy i-a cerut cancelarului german să îl ajute pe parcursul campaniei. Prezenţa lui Merkel,ăn faţa poporului francez,ca aliat al preşedintelui Sarkozy, a fost criticată atât în Franţa, cât şi în Germania. Liberalul Guido Westerwelle, ministru de Externe în cabinetul lui Merkel, a declarat, conform Der Spiegel, că „guvernul german nu este un partid în lupta electorală din Franţa.E ridicol.”

 

Sarkozi a pierdut însă,alegerile în faţa conservatorului Francois Hollande.Venirea acestuia la putere a schimbat radical şi relaţiile cu Germania. Actualul preşedinte nu urmăreşte un “mariaj politic” cu Angela Merkel, considerând că supunerea în faţa normelor dure impuse de către aceasta ,nu este calea cea mai indicată de a salva Europa.Astfel Franţa formează o “alianţă” cu Spania şi Italia, aflate şi ele în acelaşi declin economic,în scopul de a “forţa mâna” Germaniei , de a “îndulci” măsurile de austeritate, pentru care cancelarul germaniei pledează.

Merkel- regina pe tabla de şah a Europei

În ultimă instanţă se pare că s-a creat ideea unor două tabere, Merkel şi restul Europei.Într-o astfel de situaţie,cancelarul Germaniei s-a văzut obligată să cedeze în faţa partenerilor săi europeni.În urma summitului, din 28 iunie, Angela Merkel a acceptat programul de recapitalizare totală a băncilor europene propus de Consiliul European,şi a aprobat un proiect de salvare în valoare de 120 miliarde de euro, bani priveniţi din Fondul European de Stabilitate.Pe de altă oarte,în urmă cu două zile a reuniunii de la Bruxelles,Angela Merkel a declarat că “Germania va accepta propunerea UE doar peste cadavrul ei”.Ulterior cancelarul german a susţinut că mesajul a fost înteles greşit şi că de fapt se referea la  „complexitatea reformelor necesare la nivel european pentru introducerea eurobondurilor şi mutualizarea datoriilor”.


Cedarea cancelarului Angela Merkel a uimit Germania.Femeia rece, puternică şi statornică în deciziile ei, “Doamna de fier” a lumii, aşa cum a fost numită, a cedat.Cum a fost posibil ? Coincidenţă sau nu, pe de altă parte, afirmarea politică a Angelei Merkel ca om politic s-a făcut pe marginea unor evenimente de mare amploare. Căderea Berlinului, demisia mentorului său Helmuth Kohl sau chiar radicalitatea cu care se impunea reprezintă un eveniment în sine, prezent şi discutat de întreaga lume. Bineînteles, de indicele de popularitate, Angela Merkel nu se poate plânge. Agenda politică a cancelarului ar putea stabili o “alianţă” cu alte state europene, unde s-ar putea găsi “un Sarkozy” la fel de loial, ori probabil punerea în umbră a Angelei Merkel e doar o batalie pierdută voit,urmând “Cel De-Al Doilea Război Mondial” al Uniunii Europene. Aceeaşi scriitoare Jaqueline Boyce a descris-o pe Angela Dorothea Merkel ca un om om politic puternic, care deţine armele necesare pentru a manipula. “De 12 ani, Angela Merkel conduce CDU, de 7 ani este şef de Guvern. Ea îşi neutralizează absolut toţi rivalii din interiorul partidului, exclusiv barbaţi. Cum a reusit asta? Ea mişcă piesele pe tabla de şah, astfel încat nimeni să nu poată ameninţa poziţiile sale. În definitiv, aşa acţionează toţi politicienii care dispun de putere. Surprinzător este ca ea e femeie”.