Nicolae şi Elena Ceauşescu, sau ”Odiosul” şi ”Sinistra”, cum erau porecliţi cei doi dictatori ai României, s-au îndrăgostit la o petrecere de 1 Mai, care s-a ţinut pe strada Veseliei din cartierul bucureştean Ferentari şi unde Elena a devenit ”Regina Balului”.
Toate astea se întâmplau în anul 1939, pe când tânărul comunist Nicolae Ceauşescu şi Lenuţa Petrescu, cea care urma să devină tovarăşa Elena Ceauşescu, se aflau la un bal de Ziua Muncii.
Pe de altă parte, istoricul Ion Petcu scrie în cartea sa „Ceauşescu – un fanatic al puterii, Biografie neretuşată“ (Editura Românul, 1994), că prima întâlnire dintre cei doi ar fi avut loc mai devreme, respectiv pe 1 aprilie 1939. La acea dată, Nicolae a fost la Cercul cultural al breslei din îmbrăcăminte, „unde a fost prezentă şi tânăra Lenuţa Petrescu, ţesătoare la fabrica Jaqard“.
”În acest mare cartier, cu bune şi rele, cu zile frumoase şi uneori triste, mi-am consumat 17 ani din propria viaţă. A fost o întâmplare să stau exact acolo. Eu ştiu că ea, Elena Ceauşescu, a copilărit prin partea aceea a locului, nu neapărat în Veseliei. De fapt, ei doi (ea şi Nicolae) s-au învârtit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, Ferentaria-cum îmi place mie să-i spun acelui cartier. Şi e normal să se fi învârtit pe acolo, pentru că era o zonă mai dezvoltată a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zonă industrială mai dezvoltată, solicita şi mână de lucru ieftină”, povesteşte Pantelie Tuţuleasa, fost operator de film al familiei Ceauşescu.
Nu se ştie cât de mult a contat, mai târziu, pentru Elena şi Nicolae Ceauşescu faptul că şi-au petrecut tinereţea prin Ferentari. Potrivit istoricilor, unul dintre marile momente ale activităţii tânărului revoluţionar Ceauşescu, care a fost şi cea mai mare operaţie de falsificare a biografiei reale, l-a reprezentat mitingul de la 1 Mai 1939, de ZIUA MUNCII. Pe atunci, breslele organizau de 1 Mai sărbători câmpeneşti, baluri, alte activităţi. La un asemenea bal, organizat de bresle, Elena Petrescu devenea Regină, iar la bal a participat şi Nicolae Ceauşescu. „Se spune că atunci a fost cu adevărat dragoste la prima vedere”, subliniază Tuţuleasa. Fata îi „convenea” lui Nicolae: tânără, din punctul lui de vedere, frumoasă, şi, mai ale, membră a organizaţiei tineretului comunist.
La 1 Mai 1939, de ZIUA MUNCII a fost organizat de către bresle şi un marş, care a pornit de la Piaţa Romană. S-a mers pe Calea Victoriei, la Palatul Regal, pentru a-l ovaţiona pe Regele Carol al II-lea. Regele a salutat mulţimea care îl ovaţiona. Se spune că Nicolae Ceauşescu a strigat: „Trăiască Frontul Popular Antifascist!”, atunci când coloana a trecut prin dreptul lui Carol al II-lea. În timp, la această acţiune a fost asociată şi Elena Ceauşescu. S-a luat momentul participării lui Nicolae şi a Elenei la bal şi, falsificându-se faptele, s-a ajuns la „marele moment de glorie al tinerilor revoluţionari Nicolae şi Elena Ceauşescu, care au organizat marea demonstraţie antifascistă de la 1 Mai”.
„Se completau foarte bine amândoi, deşi se spune ce ceea ce se spune despre ea, cum că îl domina. Să ştiţi că dacă era vorba de obiecţii, nu le avea ea, ci el!”, mai spune Tuţuleasa. „El avea de obicei obiecţii la peliculele în care apăreau amândoi: voia să fie totul perfect. Să fie cuplul perfect!”.
„I-am cunoscut în Vasile Lascăr, numărul 3. Acum îi spune Galati. Acolo stătea Auerbach, şi Auerbach şi cu familia sa erau proprietarii fabricilor de medicamente din Romania (…), şi ea era servitoare acolo şi venea Nicu acolo. Eu am făcut sobe acolo şi ea îmi spunea: Meştere, să nu spui că vine Nicu. Eu i-am zis: Ce mă interesează pe mine ce faceţi voi? Şi, pe urmă, s-a îmbolnavit ea de tuberculoză şi aşa de cumsecade a fost evreul ăla, că n-a dat-o afară! A trimis-o la Fabrica 6 medicamente, la Bucureştii Noi, să fie supraveghetoare acolo, la Fabrica 6, şi a fost acolo zece ani supraveghetoare. De aia zicea că e chimistă (…). De atunci îi cunosc eu, nu era încă însurat cu ea (…)”, a mărturisit meşterul sobar Emil Wagner, născut în 1896 în Bucovina şi ajuns la Bucureşti în 1918, potrivit declaraţiilor făcute în „Poveşti ale Domnilor din Bucureşti” (Editura Vremea, 2006) de Victoria Dragu Dragomir.
Nu există un document oficial care să ateste data la care a avut loc căsătoria civilă dintre Nicolae şi Elena, cert este că nu a avut loc nici un fel de căsătorie religioasă. Evenimentele politice ale vremii i-au apropiat şi mai mult pe cei doi, care, conform istoricului Ion Petcu, şi-au oficializat relaţia în toamna lui 1945. Pantelie Tuţuleasa conchide: „Este adevărat că rămân un cuplu controversat. Dar… au fost împreună atâţia ani şi au murit tot împreună. A iubit-o până când au murit…”.