Demonii atacă oameni cu tot ce au la îndemână. Şi au multe viclenii. Oamenii lui Dumnezeu spun că o persoană care nu are gânduri bune se află deja sub influenţă demonică.

666-celebrity-wallpaper-640x480

Sfântul Maxim Kafsokalivitul îi povesteşte Sfântului Grigorie Sinaitul, în cartea „Despre lucrarea duhurilor rele”, că duhul rău al înşelăciunii, când vine la un om, îi tulbură mintea şi-l face nebun, îi îngreunează inima. El face o persoană să fie laşă, să fie fricoasă, să deznădăjduiască şi să fie plină de aroganţă.

El face ochii persoanei sălbatici, tulbură mintea, produce fiori prin trup. Lumina nu apare strălucitoare celui căruia diavolul îi dă târcoale, ci roşie. Mintea devine demonică. Duhul rău îl încurajează pe om să hulească. Oricine e posedat de un astfel de duh demonic e mânios şi devine nebun.

Nu e nici umilinţă, nici jale adevărată cu lacrimi în el. Se laudă cu toate realizările sale şi caută să fie lăudat şi cinstit. El se lasă târât de patimile sale. Îşi pierde mintea şi e cu totul distrus. De asemenea, trebuie menţionat că diavolul nu face închinăciuni, nici nu I se închină lui Dumnezeu.

Cum face Duhul Sfânt o persoană

Când Duhul Sfânt sălăşluieşte într-o persoană, gândurile îi sunt adunate, reiese din cartea Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit. Acea persoană e cu grijă şi smerită. Ea îşi aduce aminte de moarte, de păcatele sale, de judecata de apoi, de iadul veşnic. Ea devine sensibilă la lucrurile sfinte.

Ochii îi sunt umpluţi de lacrimi şi linişte. Cu cât vine mai mult la el harul lui Dumnezeu, cu atât mintea îi este mai odihnită şi sufletul mângâiat de patima lui Hristos şi de marea Lui dragoste pentru omenire.

Mintea, în această stare, intră în tărâmul adevăratelor vedenii şi înţelege puterea uluitoare a lui Dumnezeu, Care numai cu un singur cuvânt a adus universul din nefiinţă la fiinţă. În acelaşi timp mintea este în admiraţie pentru atotputernicia lui Dumnezeu, prin care El guvernează toate, şi copleşită de neputinţa de a înţelege Sfânta Treime şi imensitatea Jertfei Dumnezeieşti.

Mintea e ridicată deasupra simţurilor materiale, e iluminată şi umplută cu cunoştinţa divină. În această lumină dumnezeiască, luminoasă, inima se linişteşte, se înseninează şi e plină de roadele Sfântului Duh: bucurie, pace, răbdare, bunătate, dragoste, smerenie şi multe altele. Atunci sufletul omului e în fericire deplină, mai spunea sfântul Maxim Kafsokalivitul.

Citeste si...  Micul dejun englezesc, în pericol de dispariţie