Blog

Cum influenţează părinţii viitorul, prin alegerile impuse copiilor

Este deja o chestiune comună despre influenţa părinţilor în ceea ce priveşte situaţia copiilor. Aleg pentru ei, decid în numele acestora despre ce şi cum au de făcut. De fapt realitatea o confirmă mai târziu dacă e bine să se întâmple asta.

Cum influenţează părinţii viitorul, prin alegerile impuse copiilor

Echilibrul vieţii este cel pe care îl căutăm de fapt. Doar că avem şi situaţii extreme în care ce e prea mult strică. O controversă de acest gen ţine spre exemplu de influenţa părinţilor în alegerea caii parohiale. Să devină preoţi, cu gândul că această clasǎ de persoane este cea mai ferită de relele unei societăţi moderne. Vedem părinţi disperaţi să îi facă pe copii responsabili încât îşi caută un sprijin în bisericǎ.

Este deja un fenomen cunoscut şi asta pentru că încă din trecut biserica era un refugiu. Preotul era văzut ca şi confident şi om înţelept al neamului, de unde şi încrederea în el. Aşa că s-a păstrat şi acum acea idee. Nu este greşit până la un punct, afirmă specialiştii şi asta pentru că într-o răscruce de drumuri cei mici pot alege alt drum. De la imaginea perfecţiunii, aceea de a însoţi un preot, schimbă totul cu dorinţa de libertate, de la stihare copii trec la haine moderne.

Excesul şi dorinţa altora

Se spune că un părinte trăieşte de multe ori prin prisma copiilor. Ceea ce ei nu au reuşit transpun în viaţa urmaşilor. Este o posibilă explicaţie dată de specialist când vine vorba de excesul de dorinţǎ a unor părinţi de a transforma viitorul unui copil într-un anume fel.

„Preoţia nu este pentru toţi.” declarǎ o faţă bisericească. „Asta nu înseamnă că nu trebuie sǎ îl ajutăm pe cel mic să îşi dezvolte abilităţile faţă de acest domeniu dacă interesul există deja.” completează acelaşi preot. Îşi aminteşte de sine, când era mic. Nu avea bani să îşi cumpere straiele necesare în bisericǎ, dar visa la asta. Aşa că şi-a urmat visul şi chemarea şi peste ani. Acum se declarǎ mulţumit şi mai ales împlinit.

Privit din afară, acest mediu pare ostil, sobru şi plin de reguli, de interdicţii. Nu este pentru toată lumea de vreme ce factorul psihologic acţionează în acest sens: tocmai ce nu ai voie la aceea pofteşti. Stricteţea şi atracţia mai ales pentru atât de multe tentaţii sunt factori care fac pe tineri să se depărteze de credinţă, mai cu seama să îşi mai dorească a deveni parte din clerici.

Greşesc părinţii? Greşesc copiii care pe moment atraşi de ideea de nou acceptă orice provocare însă cad pradǎ tentaţiei ulterioare? Greşim cu toţii doar că ţinând cont că ne dorim împlinirea viitorului nu ar trebui să refuzăm ceea ce ţine de experimentări. Nu greşim cu nimic să încercăm, să ne lărgim orizontul de cunoaştere, să devenim receptivi la ce contează şi abia ca punct final să alegem drumul spre care o vom lua.

Influenţa părinţilor ar trebui să existe şi ea însă nu cu exagerare de vreme ce asta ar putea aduce şi partea negativă: dragoste cu silă nu se poate.

blank