La Palatul Copiilor, din Capitală, va avea loc sîmbătă, 20 septembrie, începînd cu orele 13, Plenara Consiliului Naţional al Partidului România Mare. Cu acest prilej, dl. Corneliu Vadim Tudor îşi va lansa, în mod oficial, candidatura la Preşedinţia României.Potrivit unui comunicat remis, pana acum, politicianul a strîns peste 250.000 de semnături, iar listele cu susţinători continuă să sosească, din toată ţara.
Sîmbătă, 20 septembrie, Corneliu Vadim Tudor îşi lansează, în mod oficial, candidatura la funcţia de preşedinte al României.
Politicianul a fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcția de președinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. În 2000, a candidat la PreședințiaRomâniei, ajungând în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. Din iunie 2009 este europarlamentar.
La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți. La 15 iunie 2013, a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Național, la care au participat reprezentanții din 24 de organizații județene ale PRM, s-a decis revocarea lui Vadim Tudor și a conducerii PRM, cu 116 de voturi „pentru” și 9 „împotrivă”.
Ales în Parlamentul European la 7 iunie 2009 pe lista Partidului România Mare, în nouă luni până în martie 2010 a participat la 15 din 37 de ședințe în plen – prezență de 40,54 %. Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de 84,46 %. În perioada menționată, Vadim Tudor a vorbit în plenul Parlamentului European de trei ori, dar n-a pus nicio întrebare, n-a făcut nicio propunere de rezoluție, n-a dat nicio declarație scrisă, n-a propus niciun amendament și n-a întocmit niciun raport.
A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii ’70-’80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate la șantajul politic și la contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.