Punctul de vedere al Executivului va fi susţinut de către secretarul general al Guvern, Toni Greblă, care a confirmat, pentru MEDIAFAX, că va participa la şedinţa de miercuri a CCR.
Termenul transmiterii punctelor de vedere ale părţilor în legătură cu conflictul a fost până pe 13 decembrie.
Analiza prelungită a preşedintelui cu privire la nominalizarea miniştrilor la Dezvoltare şi Transporturi nu are temei legal şi este o opunere făţisă, se arată în sesizarea premierului Viorica Dăncilă la CCR, cu privire la confluctul Guvern-Preşedinţie. Amânarea este numită „un refuz arbitar”.
„Ambii titulari ai portofoliilor pentru care se propusese umirea de noi miniştri au demisionat din Guvern ( Lucian Şova la data de 22.11.2018 şi Paul Stănescu la 26.11.2018 ), fiind incidentă ipoteza vacanţei funcţiei de ministru. Altfel spus, în loc să procedeze la revocare şi apoi la numirea noilor miniştri propuşi, Preşedintele trebuie să ia act de demisie, să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului şi să numească minişti propuşi. În cazul uneia dintre funcţii, respectiv la Ministerul Transporturilor, la momentul formulării prezentei cereri, au expirat cele 15 zile prevăzute de art.6 din Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, ceea ce înseamnă că demisia a devenit irevocabilă. Cu toate acestea,
Conflictul Guvern- Presedintie , pe tema remanierii, dezbatut la CCR :
Preşedintele României încă ”analizează” numirea celor doi miniştri propuşi de prim-ministru pe posturile vizate iniţial de remaniere cu consecinţa revocării şi ulterior de demisie, cu consecinţa vacanţei postului de ministru.
”Considerăm că această ”analiză” prelungită nu are temei constituţional, fiind de fapt o opunere făţişă la cele statuate de Curtea Constituţională în interpretarea art.85 din Constituţie, şi constituie, de fapt, un refuz arbitrar/discreţionat al Preşedintelui României de exercitare a unei competenţe constituţionale, adică exact ceea ce Curtea Constituţională a calificat ca fiind un ”veto” prohibit de dispoziţiile constituţionale. Acest refuz determină un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvern/prim ministru, de natură să determine dificultăţi şi chiar blocaje la nivelul funcţionării Guvernului, astfel cum vom demonstra în cele ce urmează”, se arată în sesizarea premierului către Curtea Constituţională.
Sursa citată mai precizează că raportat la cauza de faţă, sunt îndeplinite condiţiile ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru existenţa unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât:
– există o situaţie conflictuală născută între Guvernul României, reprezentat de prim ministru, pe de-o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, generat de refuzul acestuia din urmă de a-şi îndeplini atribuţiile constituţionale;
– litigiul are un caracter juridic constituţional, în legătură cu întinderea şi valorizarea competenţelor autorităţilor publice antereferite.
– situaţia juridică are natură constituţională, vizând exercitarea competenţelor consacrate constituţional ale celor două autorităţi.
„Rolul Preşedintelui şi cel al prim-ministrului în procedura de remaniere guvernamentală sau vacanţă a postului cu referire la cauza în speţă (care nu are ca efect schimbarea structurii sau a compoziţie politice a Guvernului) este consacrat de art. 85 alin.(2) din Constituţie, care are următorul cuprins: „(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.”, menţionează sesizarea.
Conflictul Guvern- Presedintie , pe tema remanierii, dezbatut la CCR :
Sesizarea arată că, potrivit legii, rezultă că refuzul de numire a miniştrilor se poate exercita o singură dată, „motivat (adică nu arbitrar, discreţionar), Preşedintele României având obligaţia acceptării celei de-a doua propuneri formulată de prim-ministru. Este o concluzie fundamentată deopotrivă pe dispozitivul şi considerentele Deciziei nr.98/2008 (…) Aşadar Curtea Constituţională a exclus în mod expres orice posibilitate a Preşedintelui de a refuza cea de-a doua propunere de numire formulată de prim ministru”.
„Prim-ministrul s-a conformat obligaţiei sale constituţionale şi a procedat la propunerea de noi miniştri pentru portofoliile de ministru menţionate. Preşedintele refuză în continuare să emită decretele de numire în funcţie, invocând o pretinsa ”analiză” pe care o face de peste două săptămâni. (…) Faţă de jurisprudenţa foarte clară a Curţii Constituţionale, ”analiza” Preşedintelui în această etapă este fără obiect, iar refuzul său absolut arbitrar.
Analiza sa a purtat deja asupra primelor propuneri de numire. În acest sens Preşedintele României a precizat, într-o declaraţie de presă, că este nevoie de miniştri care performează foarte bine şi a cerut Guvernului sa vină cu noi propuneri pentru cele două ministere. Rezultă de aici că refuzul numirii s-a datorat unei necorespunderi a persoanelor propuse pentru portofoliile corespunzătoare.
Numai în această logică poate fi analizată ”nepotrivirea” între persoana respectivă şi portofoliul concret unde s-a propus numirea. Este o concluzie fundamentată pe interpretarea logică şi sistematică a normelor de referinţă. Astfel, aprecierea pe care Preşedintele o face în privinţa numirii în funcţia de ministru se raportează în mod necesar la portofoliul aferent funcţiei de ministru respective, la competenţa persoanei în cauză de gestionare în funcţie de obiectul de activitate concret, de atribuţiile ministerului. Nu poate fi acceptată o altă teza pentru că, implicit, s-ar admite că actul Preşedintelui de refuz al numirii poate fi discreţionar. Or, nicio autoritate publică nu poate fi discreţionară în actele şi faptele sale, pentru că, potrivit Constituţiei, nimeni nu este mai presus de lege”.
Drept urmare, Guvernul cere:
– să se constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Guvern/prim-ministru, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Preşedintelui de a da curs şi celei de-a doua propuneri a prim-ministrului pentru numirea unor miniştri;
– să se soluţioneze conflictul, în virtutea dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională „este garantul supremaţiei Constituţiei”, arătând conduita în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze. În conformitate cu prevederile art.1 alin.(3), (4) şi (5) din Constituţie, România este stat de drept, organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor — legislativă, executivă şi judecătorească, stat în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Aceasta înseamnă exercitarea de către Preşedintele României a competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale, cu obligaţia de a lua act de cele două demisii, de a declara vacante funcţiile de membru al Guvernului şi de a numi noii miniştri propuşi de prim- ministru, care şi-a exercitat competenţa sa constituţională de a veni cu o a doua propunere după primul refuz al Preşedintelui.
Premierul Viorica Dăncilă a declarat, vineri, în debutul şedinţei de Guvern, că a sesizat Curtea Constituţională a României pentru a soluţiona „blocajul” pe care l-a creat preşedintele Klaus Iohannis prin neluarea deciziei de numire a miniştrilor Transporturilor şi Dezvoltării.
Analiza prelungită a preşedintelui cu privire la nominalizarea miniştrilor la Dezvoltare şi Transporturi nu are temei legal şi este o opunere făţisă, precizează premierul în textul în sesizării Amânarea este numită „un refuz arbitar”, conform sursei citate.
Preşedintele României încă ”analizează” numirea celor doi miniştri propuşi de prim – ministru pe posturile vizate iniţial de remaniere cu consecinţa revocării şi ulterior de demisie, cu consecinţa vacanţei postului de ministru.
Considerăm că această ”analiză” prelungită nu are temei constituţional, fiind de fapt o opunere făţişă la cele statuate de Curtea Constituţională în interpretarea art.85 din Constituţie, şi constituie, de fapt, un refuz arbitrar/discreţionat al Preşedintelui României de exercitare a unei competenţe constituţionale, adică exact ceea ce Curtea Constituţională a calificat ca fiind un ”veto” prohibit de dispoziţiile constituţionale. Acest refuz determină un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvern/prim ministru, de natură să determine dificultăţi şi chiar blocaje la nivelul funcţionării Guvernului, astfel cum vom demonstra în cele ce urmează”, se arată în sesizarea premierului către Curtea Constituţională.
În schimb, preşedintele Klaus Iohannis a declarat, vineri, legat de sesizarea Guvernului la CCR privind posibilul conflict pe numirile de la Dezvoltare şi Transporturi, că CCR nu are cum să rezolve problema, ea fiind una politică. Iohannis a mai acuzat că ţara nu are premier. Şeful statului a mai spus că Viorica Dăncilă l-a sunat abia cu o zi în urmă.
De asemenea, Iohannis a spus că va aştepta luarea unei decizii de către Curtea Constituţională, cu privire la posibilul conflict instituţional Preşedinţie-Guvern privind numirile de la Transporturi şi Dezvoltare şi abia apoi va anunţa rezultatul analizei sale.
În schimb, preşedintele Klaus Iohannis a declarat, legat de sesizarea Guvernului la CCR privind posibilul conflict pe numirile de la Dezvoltare şi Transporturi, că CCR nu are cum să rezolve problema, ea fiind una politică. Iohannis a mai acuzat că ţara nu are premier. Şeful statului a mai spus că Viorica Dăncilă l-a sunat abia cu o zi în urmă.
De asemenea, Iohannis a spus că va aştepta luarea unei decizii de către Curtea Constituţională, cu privire la posibilul conflict instituţional Preşedinţie-Guvern privind numirile de la Transporturi şi Dezvoltare şi abia apoi va anunţa rezultatul analizei sale.
De asemenea CCR discută miercuri, sesizările preşedintelui Klaus Iohannis, ale PNL-USR şi ale ÎCCJ cu privire la neconstituţionalitatea unor aspecte cuprinse în Legea privind declasificarea unor documente, respectiv declasificarea hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor cu SRI.
Pe 7 decembrie, preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu Legea care prevede declasificarea hotărârii CSAT, care a stat la baza protocoalelor cu SRI, iniţiată de Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.
De asemenea, pe 20 noiembrie, CCR a fost sesizată, cu două obiecţii de neconstituţionalitate, de către PNL-USR şi de către ÎCCJ, asupra Legii privind declasificarea unor documente, respectiv a hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor SRI cu instituţii din sistemul judiciar.
„Potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţie, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative prevăzute de art. 118 alin. (2), iar potrivit acestui articol: „Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică”, precizează Klaus Iohannis în textul sesizării, potrivit unul comunicat de presă al Administraţie Prezidenţiale remis MEDIAFAX.
De asemenea, şeful statului argumentează că dispoziţiile legii criticate care fac referire la exonerarea de răspundere penală, disciplinată, administrativă sau financiară a lucrătorilor din cadrul SRI încalcă dispoziţiile
„Potrivit art. 6 din legea criticată, introdus la Camera decizională, „Lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii, precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia conducerii instituţiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative. De asemenea, în conformitate cu alin. (3) din acelaşi text normativ, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare”, potrivit sursei citate.
Astfel, „Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 33 că: „Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani.” În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, păstrarea „cu stricteţe a secretului militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente” reprezintă o îndatorire principală a cadrelor militare. Totodată, potrivit art. 89 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare: „Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale se suspendă din funcţie pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanţele judecătoreşti. Pe perioada suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale”. Astfel, măsurile dispuse în cursul procesului penal reprezintă motive de suspendare a raportului de serviciu”.
În concluzie, spune şeful statului „faţă de cele de mai sus, dispoziţiile art. 6 din legea criticată, care introduc exonerări ale diferitelor forme de răspundere juridică, reprezintă o modificare a răspunderii cadrelor militare şi implicit a statutului acestora, cu consecinţe specifice pe planul raporturilor de serviciu (motivele pentru care acesta este suspendat, dar şi al motivelor pentru care cadrele militare pot fi trecute, din oficiu, în rezervă sau direct în retragere, potrivit art. 89 alin. (8) din Legea nr. 80/1995). (…) În lumina acestor considerente, răspunderea cadrelor militare este un aspect ce ţine de statutul acestora, în conformitate cu art. 118 alin. (2) din Constituţie. Astfel, potrivit competenţei constituţionale stabilite de art. 75 alin. (1), prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (4) şi (5), art. 6 din legea criticată introdus la Camera decizională, Camera Deputaţilor, reprezintă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere, respectiv Senatului”.
Totodată şeful statului critică şi articolul 4 al legii privind declasificarea deciziei CSAT 17/2005, care prevede următoarele: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.
Iohannis susţine că această prevedere încalcă articolul 52 din Constituţie care prevede că: „ (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”
„În consecinţă, stabilind dreptul la repararea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor produse de „documentele prevăzute la art. 1” din legea criticată, (direct, fără ca o instanţă de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte) Legea privind declasificarea unor documente apare ca instituind o normă derogatorie de la ansamblul regulilor ce guvernează contenciosul administrativ, reguli instituite prin Legea nr. 554/2004, ceea ce ar fi impus adoptarea sa cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie”, conchide preşedintele României.
Iohannis mai argumentează, în textul sesizării, că amendamentele la Legea criticată au fost adoptate de către Senat fără să fie discutate soluţiile şi textele adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de prim for decizional.
„Legea privind declasificarea unor documente a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 61 şi ale art. 75 din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate, Senatul, care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Camera Deputaţilor, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul acesteia, amendamente nediscutate în prima Cameră sesizată. În forma adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate nesocoteşte şi principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. (…) Astfel, amendamentele introduse în Senat se îndepărtează în mod substanţial de voinţa iniţiatorului şi reprezintă modificări majore ale conţinutului formei iniţiale a propunerii legislative. Mai mult, forma adoptată de Senat conţine un număr de 5 articole, în timp ce forma iniţiatorului conţine un număr de doar 4 articole supuse dezbaterii Parlamentului”, conform sursei citate.
Conflictul Guvern- Presedintie , pe tema remanierii, dezbatut la CCR :
De asemenea, preşedintele Iohannis susţine că „legiuitorul nu instituie o categorie de informaţii pentru care ar fi aplicabilă o altă procedură de declasificare, ca situaţie de excepţie de la regula generală, ci decide el însuşi declasificarea; mai mult, derogarea de la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 182/2002 presupunea în mod obligatoriu instituirea unei proceduri prin care emitentul/emitenţii să individualizeze documentele care fac obiectul legii criticate şi să efectueze în concret operaţiunea administrativă de demarcare a acestora. Prin modul de reglementare lacunar, din care ar rezulta desecretizări ope legis ale documentelor prevăzute la art. 1 din legea criticată este periclitat întregul sistem naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, fiind înlăturate standardele legale de protecţie a acestora”.
În plus, textul sesizării mai arată că hotărârea CSAT a cărei declasificare se prevede la art. 1 din legea criticată nu poartă marcajul vreunei clase sau nivel de secretizare – potrivit Legii nr. 182/2002 – şi, în consecinţă, nu pare a fi susceptibilă de declasificare.
„În al doilea rând, textul de lege criticat contravine principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiului legalităţii, prevăzute la art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţie, întrucât se încalcă competenţele puterii executive referitoare la declasificarea informaţiilor clasificate, această operaţiune putând fi efectuată, după caz, prin hotărâre a Guvernului şi/sau de către persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor”, conchide sursa menţionată.
Conflictul Guvern- Presedintie , pe tema remanierii, dezbatut la CCR :
Proiectul de lege privind declasificarea unor documente, adoptat de Parlament, prevede posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate de efectele produse de documentele încheiate în baza Hotărârii CSAT 17/2005 să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit.
De asemenea, actul normativ prevede că de la data intrării în vigoare a legii, toate aceste documente „sunt declasificate de drept, fără a mai fi necesară o altă procedură”, şi „încetează efectele juridice ale documentelor” amintite. În plus, toate informaţiile cuprinse în aceste documente dobândesc, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, caracter de informaţii de interes public.
Conflictul Guvern- Presedintie , pe tema remanierii, dezbatut la CCR :
Totodată, „lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr.17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”.