Comisia de la Veneția măcelărește efectiv Codul de Procedură Penală și Codul Penal, în forma adoptată de Parlament. Experții Comisiei fac o serie de recomandări pentru modificări punctuale, exact pe articolele care au fost cele mai controversate în timpul dezbaterilor și pe care PSD-ALDE s-au zbătut foarte mult pentru a le modifica.

Iată criticile punctuale aduse de Comisia de la Veneția:

Codul de procedură penală

– Să revizuiască în ansamblu legea de modifcare a Codului de  Penal, pentru a se asigura că reforma nu va avea un impact negativ asupra funcționării sistemului de justiție penală.

– În timp ce toate amendamentele trebuie revizuite în detaliu, să se modifice substanțial regulile privind comunicarea privind investigațiile penale în curs (articolul 4), începerea urmăririi penale (articolul 305), mijloacele de probațiune și incapacitatea de a utiliza anumite tipuri de probe 139, 143, 153, 168), dar dreptul inclupaților  de a fi informați și de a participa la toate actele de urmărire penală (articolele 83 și 92)

– Să reconsidere dispozițiile finale și tranzitorii.

Codul penal

· Să reexamineze și să modifice dispozițiile care reglementează infracțiunile legate de corupție, în special darea de mită (articolul 290); – avizul subliniază că proiectul de modificare ar descuraja inculpații să coopereze cu autoritățile – să influențeze luarea și darea de mită [articolul 291 și articolul 292 alineatul ), delapidare (articolul 295) și abuz în serviciu serviciu (articolul 297);

· Să reexamineze și să modifice unele alte dispoziții cu impact mai general, cum ar fi cele privind statutul limitărilor (articolele 154-155) – conform Opiniei emisă de Comisie, modificarea propusă creează un risc ridicat ca, în cazuri complexe, infracțiunile în cauză să fie prescrie înainte ca investigația și judecata să poată fi efectuate – mărturie falsă (articolul 273) și compromiterea intereselor justiției (articolul 277 CC);

· Să reconsidere și să modifice dispozițiile privind măsurile de confiscare extinsă a averii (articolul 1121) și definiția funcționarului public (articolul 175), sancțiuni adiționale (articolul 65), pentru a le alinia la obligațiile internaționale ale țării.