In urma cu 30 de ani reusea sa faca performanta in gimnastica, aducand pentru Romania medalii de aur, argint si bronz de la competitiile mondiale. O accidentare dureroasa l-a scos insa pe tusa, iar acum a ajuns sa traiasca efectiv din mila altora!
Personajul principal al acestei drame este Dan Odorhean, fost component al lotului national de gimnastica, la finalul anilor anilor ’70, inceputul anilor ’80. Putini isi mai aduc aminte de el, dar in perioada sa de glorie, a reusit sa stranga medalii la competitii mondiale, atat ca junior, cat si ca senior.
„Am fost in generatia Nadiei Comaneci, eram foarte apropiati pe vremea aceea. Dac-ar sti ea cum am ajuns eu, ar plange de suparare… Dar n-am bani s-o sun, n-am bani nici sa mananc, nici sa beau. Am ajuns pe strada!”, isi rezuma fostul campion soarta.
Nenorocit de o accidentare
Un cititor fidel al Cancan.ro l-a gasit intamplator pe o strada din Oradea. “In acest moment fostul medaliat cu aur Dan Odorhean doarme alaturi de concubina sa sub cerul liber in Oradea. E dependent de alcool si nu are cine sa-l ajute”, ne-a transmis cititorul. De altfel, de mai bine de 20 de ani, nimeni nu mai stia nimic despre Dan Odorhean. Ce-a facut in tot acest timp, ne-a povestit chiar el.
„In 1984, am facut o ruptura de tendon ahilean si am ramas pe drumuri, dupa ani intregi de gimnastica. Eu eram legitimat la Steaua, aveam si grad de locotenent, dar am pierdut tot. Aveam 24 de ani. M-am retras atunci din Bucuresti la Bistrita, orasul meu natal, si o perioada am fost antrenor. Dupa ’90 am plecat in Spania, am muncit ani intregi pe acolo, mi-am facut un trai, dar patima alcoolului m-a facut sa pierd tot. In urma cu sase luni, un prieten bun de acolo, Aurel Ghergu – si el fost gimnast, acum antrenor la Sevilla, m-a ajutat sa-mi iau un bilet de autocar spre Romania. Am coborat la Arad si m-am oprit la Oradea, unde traiesc si acum, vai de capul meu!”, ne-a declarat Dan Odorhean.
„Si-au mai facut oamenii mila si m-au luat la azil, dar pentru perioade scurte. Acum traiesc sub cerul liber, pe camp, aici, si mananc ce gasesc prin gunoaie”, spune sportivul.
„N-am avut si eu noroc de pensie viagera, fiindca doar medaliatii de la Olimpiada au dreptul la acei bani…eu, ináinte de Olimpiada de la Moscova din ’80, m-am accidentat grav, eram in ghips, nu m-am putut duce”, rememoreaza fostul campion.
„Ne intelegeam foarte bine, ea imi zicea Tele, de la televizor. Am luat multa bataie de la antrenori fiindca ii dadeam prajituri pe furis. Ea nu avea voie sa se ingrase si antrenorii erau foarte stricti. Daca ar sti unde am ajuns eu, ar plange de suparare…”, mai spune sportivul.
Rezultatele spectaculoase obtinute la competii l-au recomandat pe Dan Odorhean sa obtina, in 1982, titlul de Maestru emerit al sportului si titlul de Meritul Sportiv Clasa 1. Niciuna dintre aceste distinctii nu-l ajuta, insa, acum sa isi astampere foamea sau sa lupte cu frigul. Abandonat in uitare de toata lumea, el isi duce viata chinuita rugandu-se sa il ajute Dumnezeu sa mai duca o zi.