Pe coclauri, de Crăciun

Sau acasă?…

Desigur, Crăciunul înseamnă, încă mai înseamnă, cel mai adesea, familie, masă la mama acasă, linişte, repaus, comoditate. Dar sunt destui români care aleg, din diferite motive, să plece de Naşterea Mântuitorului altundeva pentru a găsi toate câte le-am numit mai sus, dar şi altele. Unii fac Crăciunul la vreun local, alţii la munte, alţii aleg marea ca punct de destinaţie, o altă categorie pleacă departe, în străinătăţuri, unde sărbătoreşte Crăciunul la 30 de grade. Pentru ei toţi, care nu au de gând să stea acasă, dacă n-au făcut încă o alegere, dacă n-au plătit bilete în diverse locuri, dacă nu ştiu încotro s-o apuce, iată câteva idei. Încercate de-a lungul timpului şi de subsemnata…

 

Opt sute de lei pentru trei nopţi

Valea Prahovei, cu staţiunile ei, binecunoscute: Sinaia, Buşteni, Azuga, de ce nu, şi Comarnic… Deşi destui români au făcut încă din vară rezervări la diverse hoteluri şi pensiuni, oferta de locuri de cazare pentru Crăciun este încă valabilă. Criza economică mondială bântuie, chiar dacă nu face ravagii definitorii, şi pe la munte. Aşa că, chiar cu preţuri mai mici ca anul trecut, se pot găsi locuri de cazare. Ca o medie, cam 800 de lei sunt necesari pentru o persoană – vorbind despre cazare, o masă pe zi şi masă festivă – pe perioada celor trei zile de Crăciun, petrecute într-una dintre staţiunile enumerate mai sus. Turiştii pot beneficia de pârtii de schi, de patinoar, de teleferic, de telecabină, de vizite la Peleş, la Posada, la Schitul Lespezi, la Casa Memorială Cezar Petrescu pentru petrecerea timpului liber. Dar şi de piscină, saună, jacuzzi, în funcţie de locaţia aleasă şi de preţul plătit. Pentru cei care doresc un loc mai retras şi simţitor mai ieftin, dar cu un peisaj mirific şi deosebit, pot alege, că e tot în preajmă, să caute o pensiune – deşi e un pic pretenţios termenul şi ar fi mai indicat cel de gazdă – la Secăria. De la Comarnic, sunt doar câţiva kilometri până aici. Şi, ca un pont pentru cei interesaţi: zona, dacă se găsesc fonduri şi investitori, ar putea ajunge, în timp, pentru că are potenţial turistic, a doua Poiana Braşov. Este, de fapt, ambiţia autorităţilor locale.

 

Ori, ori…

Curtea de Argeş… O veche şi încărcată de rezonanţe istorice aşezare a românismului. La curtea domnească de aici se făceau şi se desfăceau marile trebi ale ţării, înainte de a fi aleasă pentru aceasta Târgoviştea. Biserica Domnească din localitate, care se numeşte astfel şi acum, a fost prima Mitropolie a Ţării Româneşti. Oraşul în întregime pare unul desprins dintr-un tablou medieval. Şi, deşi viaţa se dezlănţiuie nestăvilită peste lume, aici e linişte. Deci, două motive – încărcătura istorică şi liniştea – pentru o alegere la Curtea de Argeş. Şi o pensiune cu nume, cel puţin dintr-un punct de vedere, care vine, de fapt, în completarea celorlalte motive, atractiv: Casa Domnească. De pe 24 până pe 27 decembrie, se plăteşte pentru o persoană 135 de euro. Se garantează, pe lângă jacuzzi şi piscină, bună servire şi preparate tradiţionale şi gustoase, o atmosferă de familie. Mare lucru, aş zice. Acuma, dacă e să vorbim obiectiv, pentru aproape tot atâţia bani, puteţi merge la schi în Austria, de Crăciun. Landul Salzburg are 22 de regiuni unde se poate schia, 580 de instalaţii de transport şi 1.700 de km de pârtii bine amenajate.

Pe malul mării, la Mamaia

Marea la Mamaia iarna, e năvalnică şi furioasă. Se umflă, se înconvoaie, se agită, urlă. Ca o fiară contorsionată. Poate strigă după soarele din timpul verii. Poate după turiştii lăfăiţi pe plajă. Printre hoteluri singuratice hălăduiesc câinii comunitari ai lui Mazăre. Vântul înfoaie, cel mai adesea, nisipul de pe faleză. În depărtare, orizontul e năclăit de ceaţă lăptoasă. Şi, Moş Crăciun ar putea veni cu daruri cu vaporul, ca Magelan, de pe mare. Chiar de pe Marea Neagră, deşi e împotriva istoriei. Dar, pentru visători, singuratici, nostalgici, fără ca toate acestea să fie nişte lucruri rele, e locul ideal pentru petrecerea Crăciunului. Clar nu se vor întâlni, ca la Sinaia, de pildă, cu tot cartierul, dacă locuiesc la oraş, şi cu juma’ de sat, dacă au casa în mediul rural. Tot clar e că, în hotel, oricare ar fi el, e linişte. Doar ici, colo, câte o lumină aprinsă la câte o cameră. Până la cazinoul din Constanţa, edificator pentru oraşul urmaş al Histriei de odinioară, drumul se poate parcurge uşor, fără opinteli. Mai sunt, cum bine ştiţi, şi alte obiective istorice de văzut iarna, în zonă, dar presupun că sunt suficiente pentru un sejur zbuciumul mării şi liniştea falezei. De regulă, lumea vine la mare vara, când e cald. Şi încă un motiv atractiv pentru un Crăciun la mare: preţurile atractive. Ele pornesc de la 50 de lei pe noapte de persoană şi ajung la 100. Desigur, în funcţie de stelele hotelurilor care au oferte pentru un astfel de sejur…
Ar merge oare ceva dintre acestea? Dacă nu, încingeţi bine focul la soba din casă, cât să duduie soba, umpleţi masa cu bucate, de să trosnească lemnul mesei de sarmale, vin şi cârnaţi, chemaţi-i pe toţi cei dragi aproape – să nu uitaţi, sau să vă faceţi că uitaţi, pe nimeni – şi aşteptaţi colindătorii. Vin. Sunt pe drum. Acum trebuie să bată în poartă. Ori în geam. Şi Moşul vine. Nu lipseşte, cât sunt persoane dragi aproape, niciodată. Ia drumul în piept, se căzneşte cu sacul, taie noroaiele şi troienele curmeziş, îşi mai freacă mâinile îngheţate, îşi mai trage sufletul de oboseală. Dar vine. Şi, astfel, cu toate cele înşirate adineauri, va fi cel mai frumos Crăciun. Acasă, împreună cu familia…