Life

Claustrofobia, frica de spaţii mici

Cum se manifestă şi ce este această anxietate

loneliness

Claustrofobia reprezinta teama unei persoane de spatii inchise sau inguste. Este definita ca o tulburare de tip anxios, care se soldeaza cu atacuri de panica dese. Sa aflam mai multe despre claustrofobie!

Se poate manifesta prin frica de a merge cu liftul, de a sta intr-o camera fara ferestre, chiar si hainele prea stramte pe gat, care iti pot da o senzatie de sufocare si tumult interior. Cauzele pot fi de natura genetica, dar pot fi influentate si de probleme de sanatate, cum ar fi reducerea dimensiunii amigdalelor.

Studiile arata ca peste 7 % din populatia lumii este afectata de aceasta fobie, dar numai 2% dintre acestia se trateaza. Simptomele pot fi : frica de camere mici, joase, de a calatori cu metroul, de a intra in pesteri , tunele, locuri obscure si imprevizibile. Prima senzatie pe care claustrofobii o simt este cea de sufocare si de agitatie interioara fara motiv.

Pot dezvolta simptome fizice ca frisoanele, tremurul, dificultati in respiratie, crestera pulsului insotita de dureri in piept, ameteli, migrene, amorteala, uscaciunea gurii, senzatie de lesin. De asemenea, pot apărea şi simptome psihologice, precum teama de a pierde controlul, sentimentul ca peretii se apropie si ca va ramane blocat acolo, teama de lesin sau groaza nejustificata.

Nu exista o varsta anume la care aceasta boala isi face aparitia si poate fi o consecinta a unei experiente traumatizante din frageda copilarie. Frica se declanseaza atunci cand creierul uman face asocierea intre un loc ingust si intunecos si pericolul iminent.

Printre experientele care pot induce aceasta fobie se numără: un copil care cade intr-o piscina, insa nu stie sa inoate sau ii este foarte frica de apa; un copil care se afla intr-o multime de oameni necunoscuti; un copil care se blocheaza intr-un gard de sarma ghimpata si este urmarit de un caine; un copil pedepsit de parinti prin incuirea intr-o camera cu lumina stinsa; un copil care calatoreste cu avionul si dezvolta o frica fata de acest mijloc de transport.

Claustrofobia se poate trata prin terapie, psihologul incercand sa explice pacientului ca nu i se poate intampla nimic rau daca se afla intr-o camera intunecoasa sau daca merge cu liftul. Uneori, specialistii ne indeamna sa ne invingem aceasta fobie prin a confrunta situatiile de care ne temem. De exemplu, daca ne este frica sa megem cu liftul, vom fi obligati sa facem asta. Psihologii incearca sa ii redea increderea pacientului in propria persoana si sa-l ajute sa-si stapaneasca mai bine emotiile.

Alte forme de tratament pentru claustrofobie pot fi: hipnoterapia regresiva, psihoeducatia, contra-conditionarea si antrenarea respiratiei. De asemenea, in cazurile in care atacurile de panica sunt dese si greu de stapanit, se recomanda si urmarea unui tratament medicamentos cu antidepresive si betablocante, care pe langa faptul ca scad posibilitatea aparitiei unui atac de panica, regleaza si simptomele cardiace.

blank