Paralel sau neparalel, statul român este în vădită disoluție, nereușind să se constituie în sens democratic. Justiția, garanția principală a ordinii de drept, se situează halucinant deasupra legii, generând cele mai de neimaginat controverse. Clasa politică pare a fi împăcată cu această situație infracțională, din motive care sunt în fapt întregul circuit vicios al dereglajului statal. Din putere independentă a statului, justiția, prin conturarea unor interese oculte, a ajuns contrară normelor de drept. Faptul că unii magistrați se pronunță total nelegal în cauze care ajung în căi extraordinare de atac pe aceeași filieră de interse ale structurilor mafiote nu reprezintă cazuri izolate. Situația din Justiție necesită câteva acte normative care să blocheze cu severitate abuzurile magistraților. In situația de acum pune presiune pe societate și contribuie la consolidarea mediului infracțional la nivelul greu de atins pe căi administrative.
Noul guvern pare înclinat cu dedicare spre conservarea derapajului din Justiție, încercând chiar o cauționare. A face corp comun cu o asemenea stare de fapt ridică mari semne de întrebare, mai ales în contextul în care este invocată reforma. Faptul că S.I.J. nu a fost totuși desființată arată prăbușirea Justiției, cât și riscul eliminării. Din garant al aplicării legii, justiția s-a transformat într-o tenebră a unui imprevizibil continuu.
Președintele se arată solidar cu magistrații fără a face cuvenitele precizări privind situația din justiție, ajunsă un motiv al exasperării publice. Justiția actuală nu este doar aceea care gestionează marile cazuri de corupție, ea ar trebui participe la înfăptuirea Constituției și aplicabilității legilor statului democratic. Din păcate, Justiția a pierdut trenul încrederii publice, descalificându-se în forme continuate, iar la mijloc pare a fi corupția, respectiv criminalitatea economică. Chestiunea organismelor de reglementare și controlul încrucișat al acestora, pe suportul competențelor, ar putea aduce lucrurile într-un punct al stabilității și eticii. Pentru acest fapt este nevoie într-adevăr ca politicienii să dovedească preocupare și interes. Până acum, se poate constata numai propagandă și implicare în perturbarea legalității.
Președintele Klaus Iohannis și Guvernul Orban par foarte timorați în fața corupției privind Justiția, într-un mod care poate conduce la unele concluzii deloc favorabile.
În asemenea condiții, este tot mai întemeiată opinia că ne aflăm într-o consolidare a răului care face imposibilă orice abordare reformistă. Și cu Justiția, cum rămâne? Întrebarea are rostul ei, pentru că de răspuns depind toate acțiunile politice.