International, Stiri

Cele mai SPECTACULOASE EVADĂRI ale tuturor timpurilor

Cât timp există închisori, va exista pentru cei care le populează şi tentaţia de a evada. Istoria penitenciarelor din toată lumea nu duce lipsă de asemenea tentative, unele dintre acestea fiind tocmai bune pentru subiecte de literatură şi scenarii de film.

intoarcerea_acasa_87665400

Slawomir Rawicz a fost un ofiţer polonez, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Era fiul unui latifundiar polonez, care, în 1932, a început să studieze Arhitectura. În 1937, intra în Rezerva Armatei poloneze, urmând şcoala de Cadeţi. În 1939 s-a căsătorit cu Vera, care a dispărut apoi în timpul războiului.

Rawicz a fost arestat de către trupele sovietice de ocupaţie, după „invazia în Polonia”. Astfel a ajuns prizonier de război în Gulagul sovietic.

A fost arestat de către NKDV în data de 19 noiembrie 1939 şi dus la Minsk, imediat după capturare. După aceea, a fost interogat la Harkov – a fost primul deţinut care a fost interogat acolo – a fost trmis la Moscova, în închisoarea Lubianka. A fost judecat şi acuzat de spionaj, deşi el rezistase la toate torturile la care fusese supus, fără să recunoască, aşa cum voiau cei care îl capturaseră, că era spion.

A fost condamnat la 25 de ani de muncă forţată şi trimis, împreună cu mii de deţinuţi condamnaţi ca şi el, într-o închisoare siberiană din Irkuţk. A ajuns în lagărul 303, care se afla la 650 de kilometri distanţă de Cercul Polar, unde deţinuţii trebuia să construiască ei înşişi barăcile lagărului.

Evadarea din Gulag

În lagăr, Rawicz, în afară de construcţia barăcilor, mai trebuia să confecţioneze şi skiuri pentru soldaţii ruşi şi să repare staţia radio a comandatului.

În cartea pe care a scris-o după ce a scăpat din Gulag, intitulată Lungul Marş, Rawiczdescrie momentul în care a evadat din închsoarea siberiană împreună cu alţi şase deţinuţi. Era o noapte de iarnă, cu viscol puternic, în 1941. El şi cei şase camarazi ai lui, între care trei erau soldaţi polonezi, unul era un moşier leton, altul era un arhitect lituanian şi altul un enigmatic inginer american, căruia i se spunea „Mr.Smith” s-au îndreptat către sud, evitând să treacă prin localităţi, de teama de a nu fi văzuţi şi denunţaţi pentru a fi prinşi din nou. Mai târziu, li s-a alăturat o adolescentă poloneză, Kristina, în vârstă de 17 ani.

Din Siberia, o parte a grupului a ajuns tocmai în India, traversând Deşertul Gobi şi Himalaya. Patru dintre membrii grupului au murit în această călătorie, doi în deşert, iar ceilalţi doi, în Hymalaya. Marşul lor spre libertate a durat 11 luni până când au ajuns în India Britanică, în martie, 1942. În carea sa, Rawicz mai scrie că, în drumul lor prin Himalaya, ar fi văzut nişte creaturi care semănau cu Yeti. Nu se ştie însă dacă supravieţuitorii călătoriei de 11 luni nu începuseră să aibă halucinaţii, fiind epuizaţi de incredibila călătorie. Cert este că, după ce au ajuns la Calcutta, s-au prăbuşit la picioarele unui poliţist care i-a dus la spital. După ce au ieşit de-acolo, fiecare a luat-o pe drumul lui.Unii dintre ei s-au ales cu suferinţe pe viaţă din cauza toturilor şi regimului inuman la care fuseseră expuşi în lagăr.

Viaţa în libertate

Din India, Rawicz a ajuns în Irak, apoi a revenit în fosta Uniune Sovietică în iunie, 1942, iar în 24 iulie, după numai o lună, s-a întors în Armata poloneză, la Kermini. S-a întors apoi în Irak cu soldaţi polonezi şi s-a mutat apoi în Palestina, unde s-a internat într-un spital, pentru recuperare şi a reluat cursurile militare. Rawicz pretinde că Generalul Wladislaw Anders l-ar fi recomandat pentru a şcoală de pilotaj din Marea Britanie, transferându-l astfel acolo pentru a se pregăti ca pilot pentru Trupele de Aviaţia Poloneze din Marea Britanie.

Informaţiile din cartea sa diferă în unele detalii care au fost verificate şi prin intermediul unor documente ale Armatei poloneze. De pildă, potrivit acestora, Rawicz ar fi părăsit fosta URSS şi ar fi plecat direct în Iran, în 1942, fapte ce contrazic cele povestite de  Rawicz. În afară de problemele lui de sănătate, sosirea lui în Palestina a fost, de asemenea, verificată de către serviciile secrete. Cât priveşte povestea despre fuga în India, aceasta provine de la însuşi Rawicz. Totuşi, căpitanul Rupert Mayne, ofiţer în cadrul serviciilor secrete din Calcutta, a povestit că, în 1942, a interogat trei bărbaţi care au ajuns în faţa lui numai piele şi os şi care spuseseră că scăpaseră din gulagul siberian, dar nu a spus dacă vreunul dintre ei era Rawicz. Mayne nu a făcut alte dezvăluiri.

După război, Rawicz s-a stabilit în Anglia, în Sandiacre, Nottingham şi a lucrat la Nottingham Design Centre. S-a căsătorit cu Marjorie Gregory în 1947 şi au avut împreună cinci copii. La începutul anilor ’70, a devenit tehnician arhitect şi a urmat un curs special pentru arhitectură în ceramică la o şcoală de artă şi design. S-a pensionat în 1975 după ce suferise un infarct şi a dus în continuare o viaţă liniştită, alături de familia sa. A murit în data de 5 aprilie 2004.

Cartea „The Long Walk”, care descrie viaţa deţinutului evadat din Siberia, a fost scrisă de Ronald Downing, după povestirile lui Rawicz. A fost publicată în 1956 şi s-a vândut o jumătate de milion de exemplare în întreaga lume, fiind tradusă în 25 de limbi. O altă ediţia, mai concisă, a fost publicată la sfârşitul anilor ’80. Viaţa lui Rawicz l-a inspirat şi pe regizorul Peter Weir, care a realizat  filmul „The Way Back”, în 2010.

blank