Cel mai bun prieten al regizorului, dezvăluiri incendiare despre copilul interzis al maestrului

Regizorul Ioan Cârmăzan, poate cel mai bun prieten al regretatului Sergiu Nicolaescu, a acordat, în exclusivitate pentru „ring”, un interviu care ar trebui să clarifice multe aspecte controversate din viaţa cineastului.
În ceea ce priveşte înmormântarea, s-a respectat dorinţa lui Sergiu Nicolaescu?

Noi am respectat ceea ce familia dorea, implicit Sergiu. După tot ce s-a întâmplat, mă felicit că a fost aşa şi că am încercat cumva să-l ferim să-l degradeze, pentru că stăteau la pândă să-l filmeze în coşciug, să-i scormonească în biografie. Nimeni nu a dorit să ia partea bună a lui Sergiu Nicolaescu, toţi au căutat lucruri mărunţele, cancanuri. Or, el a fost un om integru, corect. A fost un om care n-a făcut rău nimănui niciodată.

Atac la CTP

Aţi citit articolul acid al lui Cristian Tudor Popescu?

Nu vreau să polemizez cu el. Doar atât îi spun: dacă 13 milioane de oameni care au văzut „Nea Mărin” sunt idioţi, dacă opt milioane de spectatori care au văzut „Mihai Viteazul” sunt idioţi, dacă „Moartea lui Ipu” nu este film, dacă „Osânda” nu e film, e-n regulă! Problema este dacă cel care îl face terci a realizat vreodată în viaţa lui un film… A încercat măcar să se gândească la un film? Un film se face foarte greu, ştii foarte bine, pentru că eşti profesionist. Şi o fotografie bună se realizează foarte greu, nu o poate face oricine. Deci ăştia toţi care critică şi care înjură sunt unii refulaţi! Abia după ce vor face vor şti care e povestea. Sergiu nu a spus niciodată că a realizat filme de artă. El a spus că a făcut filme pentru public.

Cum vi se par comentariile potrivit cărora ar exista un copil al lui Sergiu? Există?

Nu, nu! Dacă exista, ar fi apărut. Să-ţi mai spun un lucru: am făcut odată nişte poze, eu alături de copiii mei şi cu el. El stând pe scaun, aşa, ca „pater familias”. La un moment dat, când m-am dus la el, ne-am uitat la fotografii. Sergiu a zis: „Te felicit! Ce bucuros eşti că ai copii, uite, eu n-am avut ocazia asta!”. Dacă ar fi existat un copil, credeţi că Sergiu nu l-ar fi adus lângă el?… El s-a căsătorit cu Dana acum trei-patru ani. Deci dacă acel fiu are 50 de ani, avea tot timpul să vină lângă Sergiu, nu?

Este adevărat că o cunoaşte pe Dana de când avea 16 ani şi că, la începutul relaţiei, a crescut-o ca pe copilul lui?

E simplu. Dacă faci un calcul, poţi să deduci. Cred că da, nu ştiu, habar n-am. Singurul lucru pe care vreau să-l spun este că ei se înţelegeau foarte bine şi erau foarte uniţi. Pentru mine a fost suficient, mergeam la ei şi mă simţeam întotdeauna bine în compania lor. N-am avut nicio clipă senzaţia că ea ar fi altceva decât… ceva care aparţine ca un fel de tot, dacă înţelegi ce vreau să spun…

„ Răspopitul eram eu!”

A avut parte de slujbă?

Am intervenit într-o emisiune pentru că se afirmase că un răspopit a ţinut o predică. Răspopitul eram eu! Eu am vorbit în numele cineaştilor, iar Ion Iliescu în numele acestei ţări. Am spus toţi împreună „Tatăl nostru”, s-a coborât sicriul şi s-a aplaudat. Asta a fost tot. După salvele de tun a venit reprezentantul Armatei şi i-a dat steagul văduvei, cum se procedează, şi asta a fost tot. Zece minute a durat.

La crematoriu nu a participat decât Dana din partea familiei. Sora lui n-a fost prezentă, am înţeles că e bolnavă…

Mai mult pe ziarulring.ro

Citeste si...  Varciu socat de schimbarea Adelinei