În tradiţia creştină, ortodocşii sărbătoresc la data de 24 iunie Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel din urmă prooroc al Vechiului Testament, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos.
În acelaşi timp, în ţara noastră, în Moldova, creştinii ortodocşi se roagă la moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava pentru a scăpa de necazuri şi de boli.
Istoricul sărbătorii
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost ea însăşi o minune, menţionată în profeţiile Vechiului Testament de proorocul Isaia. Aleasa sărbătoare a fost celebrată de creştini cu mare fast începând cu secolul al IV-lea. Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare profet al Vechiului Testament, pe care-l prăznuim în fiecare an la data de 24 iunie, face trecerea spre Noul Testament, care-l vesteşte pe Mântuitorul cel Înviat.
Născut în localitatea Ein-Kerem, situată în apropiere de Ierusalim, proorocul Ioan este fiul Elisabetei, verişoara Fecioarei Maria şi al preotului Zaharia. Cei doi s-au rugat la Dumnezeu, ani de-a rândul, să le binecuvânteze viaţa cu un fiu. Deşi erau înaintaţi în vârstă, Elisabeta şi preotul Zaharia sperau ca rugăciunea lor fierbinte să fie ascultată de Dumnezeu şi prin voia Acestuia să se împlinească minunea care să alunge din viaţa Elisabetei ocara nerodirii de prunci. În vremea aceea, poporul evreu credea că o familie fără copii era blestemată de Dumnezeu. Din această cauză, deseori, nici ofrandele tradiţionale aduse de aceste familii la Templu nu erau primite.
Îngerul Gavriil a adus preotului Zaharia vestea cea bună
Într-o zi, pe când mulţimea venită la Templu se ruga afară, iar preotul Zaharia trebuia să tămâieze, lângă altar a apărut Arhangherul Gavriil. Acesta i-a adus preotului minunata veste, că va avea un fiu. „Nu te teme Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan, şi vei avea mare bucurie, şi mulţi se vor bucura, căci el va fi mare înaintea lui Dumnezeu şi se va umple de duhul sfânt încă din pântecele maicii sale”. Preotul Zaharia n-a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), invocând faptul că şi el, şi nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Drept pedeapsă pentru necredinţa lui, Arhanghelul Gavriil i-a mărturisit preotului Zaharia că va rămâne mut, până când se va împlini vestirea sa, iar Elisabeta va aduce pe lume pruncul cel aşteptat. Şi aşa s-a întâmplat.
Ziua de naştere, cinstită într-o zi specială
În calendarul ortodox, ziua de naştere a Sfântului Ioan Botezătorul este cinstită într-o zi specială, asemănătoare datei de Naştere a Mântuitorului Iisus şi a Maicii Domnului, Fecioara Maria. În schimb, pentru toţi sfinţii, ziua de prăznuire este orânduită la data trecerii lor la viaţa veşnică.
Ioan Botezătorul a fost trimis de Dumnezeu să vestească venirea lui Iisus. Astfel, Proorocul Ioan şi-a îndeplinit misiunea, botezându-l pe Acesta în apele Iordanului. Potrivit evangheliştilor, după acest eveniment, strălucirea lui Ioan urma să scadă şi a Mântuitorului Iisus să crească. Model de pocăinţă, de înfrânare şi de puritate, Sfântul Ioan, predicatorul- ascet, şi-a împlinit misiunea în preajma Iordanului. În predicile sale, Ioan a pledat pentru pocăinţă şi nu l-a scutit de critici nici pe regele Irod Antipa pentru adulterul său cu Irodiada, soţia fratelui său vitreg, Filip. Pentru această critică aspră, Irodiada s-a răzbunt crunt şi i-a grăbit moartea.
„Sfântul Ioan L-a botezat pe Mântuitorul Iisus în apele Iordanului la împlinirea vremii, aşa cum a fost proroocită de profeţii Vechiului Testament. În predicile sale, Ioan, predicatorul-ascet, se adresa mulţimilor, îndemnând la pocăinţă : „Pocăiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” Astfel că învăţătura lui de bază era structurată pe aceste cuvinte imperative, care îndemnau la pocăinţă. În memoria creştinătăţii, Ioan Botezătorul este proorocul care a spus în faţa lumii că Iisus este adevăratul Mesia, marele trimis al lui Dumnezeu”, a precizat părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sânziene
Deşi este asociată sărbătorii de pomenire a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în unele zone geografice şi sub denumirea de Drăgaică, îşi are originea într-un străvechi cult solar. În credinţa populară, Sânzienele erau preotese ale soarelui, divinităţi nocturne, ascunse prin pădurile neumblate de om. Ele aduc oamenilor bucurii, spor în munca lor, alungând spiritele rele.
Potrivit tradiţiei, sânzienele plutesc în aer, dansează şi cântă în noaptea de 23 spre 24 iunie.
În ajunul sărbătorii de Sânziene, tinerele care cred că magia acestei nopţi le împlineşte dorinţele îşi pun sub pernă un buchet de sânziene, iar a doua zi merg la un magician să le descifreze visul.
Ritual pentru aflarea ursitului
Există şi un alt ritual practicat de tinerele care vor să-şi cunoască ursitul: ele pun într-un vas nou, de culoare albă, apă de izvor (adusă în casă în zorii zilei), câteva fire de sânziene şi agheasmă. După ce se spală pe faţă cu apă de izvor, tânăra se roagă ca sânzienele să-l aducă pe cel ursit „pe oglinda apei” din castron. Se spune că cele care respectă întocmai ritualul, îl vor cunoaşte pe viitorul soţ. Acest ritual de Sânziene se practică timp de 24 de ore- din ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24.
Sânzienele, o sărbătoare a iubirii
În noaptea de sânziene, dacă îndrăgostiţii se scaldă în mare sau în apa celui mai mare râu din zona geografică unde locuiesc, vor trăi fericiţi şi nici o vrajă nu va avea puterea să-i despartă.
Oamenii credincioşi şi generoşi au ocazia să vadă pe cer Sânzienele, fiinţe ireale, numite şi Frumoasele, Sfintele sau Măiastrele. Noaptea ele apar îmbrăcate în veşminte albe, diafane, iar părul lor bălai pluteşte în vânt. Ziua, trupul lor, spune tradiţia, se aseamănă cu nişte fuioare purtate de vânt. Potrivit tradiţiei, cine vede Sânzienele pe cer este o persoană norocoasă tot anul.
Florile de Sânziene, remedii magice
În această zi se culeg plantele de leac, care sunt binecuvântate cu puteri tămăduitoare, iar toamna se culeg rădăcinile acestora. De asemenea, roua adunată de pe florile de sânziene are puteri tămăduitoare, fiind un remediu deosebit pentru ochi şi pentru piele.
Totodată, pentru farmacia casei, este bine ca în această zi să culegem de pe câmp flori de sânziene de culoare galbenă sau albă, a căror inflorescenţă răspândeşte în jur un miros foarte plăcut, asemănător cu al florilor de tei. Deşi planta este indicată în tratamentul afecţiunilor hepatice, renale şi neurologice, florile de sânziene sunt folosite (atât în mediul rural, cât şi în cel urban) şi în tratamentele cosmetice.
Roua culeasă în noaptea de Sânziene este magică
În satele din Banat, roua culeasă de pe florile de sânziene în ajunul sărbătorii are proprioetăţi magice. Cine îşi unge faţa şi corpul cu această rouă îşi va păstra vigoarea tot anul. Atunci când roua este culeasă dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, se spune că vindecă artroza şi reumatism.
Remediu pentru rănile deschise
În anumite zone din Subcarpaţii Orientali, petalele de sânsiene sunt un ingredient important pentru prepararea unei reţete benefice pentru rănile care nu se închid. În acest caz, petalele de sânziene se fierb în untură de porc împreună cu frunze de pătlagină şi cu argilă roşie. Unguentul obţinut este un renumit cicatrizant pentru rănile deschise.
Sânzienele alungă vrajba şi spiritele malefice
Tradiţia spune că în dansul lor feeric, Sânzienele ating holdele şi le dăruiesc rod bogat. Chiar din ajunul sărbătorii, Sânzienele pătrund în gospodării şi binecuvântează tinerele familii cu copiii sănătoşi. Totodată, gospodarilor care sunt generoşi cu semenii lor, Măiastrele le aduc veşti bune şi spor în tot ce-şi doresc. Pentru că, de secole, Sânzienele sunt renumite pentru puterea magică de a alunga spiritele malefice şi vrajba din casele oamenilor, aceste mesagere ale norocului sunt aşteptate mai ales de fete şi de femei cu multă bucurie şi cu încredere că dorinţele lor vor fi împlinite.
Coroniţele, un ritul pentru sporul casei
În zorii sărbătorii, fetele şi femeile împletesc coroniţe din nouă fire de sânziene şi tot atâtea de grâu: Cununa respectivă este aruncată pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămâne pe acoperiş înseamnă că fetele şi femeile care le-au împletit se vor căsători în curând , iar tinerele căsătorite vor avea un trai fericit în căminul. Când coroana alunecă şi nu rămâne agăţată pe casă este un avertisment pentru fetele care le-au împletit. În acelaşi timp, astfel de coroniţe împletite se agaţă la ferestre şi la uşi, pentru a aduce spor şi belşug în căminele respective, pentru a-i apăra pe oameni de ghinioane şi de boli.
Drăgaica ocroteşte ogoarele de secetă
În zona Braşovului, îndeosebi în localităţile Rupea şi Făgăraş, fetele o aleg pe cea mai frumoasă şi cea mai harnică dintre tinerele acelei localităţi şi o numesc Drăgaică. Apoi, fetele o îmbracă în haine de sărbătoare, îi pun cunună de spice pe cap, o împodobesc cu multe năframe colorate şi împreună pornesc în procesiune în mijlocul ogoarelor. Prin tradiţie, prezenţa Drăgaicei în jurul holdelor alungă seceta, grindina şi aduce rod îmbelşugat în acel an în localitatea respectivă.
Se aprind focuri în preajma minelor de aur
În judeţul Hunedoara, localnicii evlavioşi şi generoşi cu semenii lor aprind focuri în preajma minelor de aur. În timp, celor care au săpat cu curaj şi cu gânduri bune, „paznicii comorilor” le-au arătat locul unde se ascunde o comoară.
Ritual de divinaţie cu sânziene
În Mureş, se practică un ritual atunci când vrem să aflăm dacă o rudă sau un prieten este sănătoasă, mai ales când nu găsim o sursă sigură de informaţie. În acest caz, se foloseşte ca mijloc de divinaţie coroniţa de sânziene. Persoana care vrea să afle un astfel de răspuns împleteşte o coroniţă din flori de sânziene şi o aruncă pe acoperişul casei sale, gândindu-se la starea de sănătate a rudei sau prietenului despre care vrea să afle dacă aceasta este bine. Când coroniţa aruncată rămâne pe acoperiş, respectiva persoană este sănătoasă. În schimb, dacă acea coroniţă alunecă până la marginea acoperişului înseamnă că persoana despre care vrem să aflăm noutăţi, nu mai are mult de trăit. Mai mult, dacă coroniţa de sânziene cade de pe acoperiş, persoana care ne interesează a murit.
Sânzienele se răzbună dacă nu sunt sărbătorite
Tradiţia spune că, dacă oamenii nu le sărbatoresc cum se cuvine, Sânzienele se supără şi se comportă ca şi Ielele sau Rusaliile. Ele se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea din data de 24 iunie, pocindu-le gura. Şi bărbaţii sunt pedepsiţi: pe cei care au jurat strâmb sau au făcut semenilor vreun rău , îi aşteaptă pedepse cumplite, pentru că Sânziene sunt renumite pentru dorinţa lor de a face dreptate.
Dacă plouă de Sânziene nu este un semn bun
Lucrătorii ogoarelor urmăresc starea vremii în ziua de Sânziene. Tradiţia populară spune că dacă plouă de Sânziene, nu este un semn bun. În acest caz înseamnă că va ploua încă 40 de zile , iar vremea rea va aduce necazuri oamenilor.
Din această zi, cucul nu mai cântă
În această zi, după trei luni de cântat (de la Buna Vestire), Cucul , pasărea-oracol, tace. În popor, întâmplarea se numeşte Amuţitul cucului. De-a lungul celor trei luni, cântecul cucului s-a implicat în destinul oamenilor. Ei ştiu că, de câte ori cucul cântă în anumite zile, el le vesteşte ceva anume: cucul le spune câte bucurii vor avea şi când se vor căsători; pentru vârstnici, cântecul cucului vesteşte câţi ani vor mai trăi.
În noaptea de Sânziene se deschid cerurile
Tot în această noapte, în mediul rural, oamenii aşteaptă să se deschidă cerurile. În această noapte magică, credincioşii trăiesc momente emoţionante: ei pot veni în contact cu rudele şi cu prietenii plecaţi în lumea de dincolo.
O floare de sânziene vă poartă noroc
Se spune că în această zi este bine să aducem în casa noastră o floare de sânziene, ca un mesager al norocului. Stropită cu agheasmă , floarea se păstrează la icoane.
După ce se usucă, să purtaţi în portofel o floricică de sânziene oricât de mică. Să fiţi convinşi că norocul nu are să vă ocolească tot anul.