Cabron activează pe scena hip-hop din România încă din 1999 când, împreună cu Shobby, înfiinţează trupa Codu’ Penal. Lansează trei albume în această formulă, se bucură de un mare succes, însă, în 2009, hotărăşte să urmeze o carieră solo şi semnează cu HaHaHa Production. Este momentul în care mesajele artistului sunt auzite în toată ţara. După lansarea hiturilor „PaRap”, „Iarna pe val”, „Frunzele şi iarba”, „Dă-o tare” şi colaborarea cu Loredana Groza pe piesa „Apa”, Cabron se află în promovare cu piesa „Vocea ta” şi se pregăteşte de lansarea unui nou material discografic.

cabron-1

1

 În noua ta piesă, Vocea ta, instigi românii să-şi spună părerea sinceră despre ţara în care trăiesc. Dar pentru tine ce înseamnă România? Cum ai descri-o?

România – ţara tuturor posibilităţilor, a oamenilor deştepţi şi a femeilor frumoase. Este una dintre cele mai frumoase ţări pe care le-am vizitat în viaţa mea, şi sunt mândru că m-a crescut.

2

Cum sunt româncele?

Româncele sunt bune atunci când au ocazia, sunt rele atunci când e nevoie şi sunt deştepte atunci când e cazul să demonstreze asta. Dar, mai ales, româncele au haz.

3

Realizează un Top 5 al celor mai frumoase femei din România!

Nu am un top, dar le consider deosebit de frumoase pe Mădălina Ghenea, Gina Pistol, Catrinel Menghia şi Antonia.

4

Dacă ai scrie o carte despre viaţa ta, sub ce titlu ai lansa-o?

Cred că s-ar numi Vocea ta. Întotdeauna mi-a plăcut ideea de a fi o voce pentru diferite genuri de oameni. Îmi place să-i observ, să-i studiez, să-i ascult, pentru ca mai apoi să pun ceea ce am „cules” de la aceşti oameni în textele mele.

5

Imaginează-ţi că, pentru o zi, ai şansa să te afirmi ca actor. Cum îţi vezi rolul?

Cred că tot pe scenă m-aş vedea, şi într-un film… Aş juca într-un film despre mine (râde), dar consider că aş fi la fel de pregătit să joc şi într-o dramă şi, cu siguranţă, aş fi foarte caterincos într-o comedie.

6

Părerile despre tatuaje sunt încă împărţite. Ce reprezintă pentru tine un astfel de desen şi care este povestea celor trei tatuaje pe care le ai?

Când vine vorba de tatuaje, cel puţin pentru mine, e o chestiune mai delicată. Sunt de părere că nu poţi să-ţi faci un tatuaj dacă pe la 60 de ani, când te uiţi la el, îţi pare rău că ţi l-ai făcut. Trebuie să te reprezinte, să însemne ceva greu pentru tine. Din cauza asta, probabil, mi-a luat atât timp să le fac pe acestea trei.

Primul tatuaj reprezintă portretul fiului meu, Nikolas, când era foarte mic, apoi, simbolic şi în semn de prietenie sinceră, mi-am făcut, împreună cu Alex Velea, pe mâna dreaptă, în acelaşi loc, un tatuaj – „1331”, care simbolizează ziua lui de naştere (13 mai) şi ziua mea de naştere (31 mai). Recent, mi-am tatuat, la Imperial Tattoo Ink, un microfon clasic, pe care l-am mai «aranjat” puţin cu o coroană de rege peste el, iar sub el un diamant frumos strălucitor şi litera C.

7

Se ştie că artiştii, ca şi fotbaliştii, sunt printre cei mai norocoşi bărbaţi şi asta datorită publicului feminin care roieşte în jurul lor. Cum crezi că îi percep femeile pe cântăreţi? Ce vor ele, de fapt?

Cred că femeile sunt atrase de artişti, în general, pentru că artiştii sunt mai lipsiţi de inhibiţii, mai liberi, fac cam ce vor şi nu prea ţin cont de reguli. Cât despre cei care vin din mediul hip-hop, este cunoscut faptul că fetele cuminţi sunt atrase de băieţii răi, aşa cum sunt catalogaţi artiştii underground. „Tu eşti prinţesa mea, eu sunt băiatul de cartier” – cam la asta visează orice femeie, să se simtă protejată de un bărbat pe care mulţi l-ar ocoli din cauza aspectului său de om dur. Mai mult, ideea de rock star şi de succes gâdilă orgoliul femeilor.

8

Te uiţi vreodată în oglindă şi te întrebi: „Cum de-am reuşit să mă fac auzit de o ţară întreagă?”

Mă uit câteodată în oglindă şi mă gândesc că trăiesc un vis – am muncit mult să ajung aici şi ştiu că mai am încă mult de muncă. „Cum de am reuşit să mă fac auzit de o ţară întreagă?” – am crezut mereu în ceea ce fac şi am ştiut că va fi doar o chestiune de timp.

9

Când erai mic, ţi-ai dorit ceva cu ardoare, dar nu ai primit nici până în ziua de azi?

Am avut norocul ca ai mei să-mi facă toate poftele pe care le aveam când eram mic, şi nu pentru că erau foarte înstăriţi, dar cel mai probabil pentru că am cerut lucruri de bun-simţ (râde). Până acum sunt foarte mulţumit: nu există ceva să-mi fi dorit şi să nu primesc… de la ai mei, de la alţii sau direct de la mine.

10

Ce ai învăţat în toţi aceşti ani de când eşti în industria muzicală?

Am învăţat că nu pot mulţumi pe toată lumea şi am învăţat că secretul succesului aici este să faci fix ce-ţi place ţie, până când începe să le placă şi lor.

11

Care este piesa în care te regăseşti cel mai mult?

Am mai multe piese în care mă regăsesc. În ultimul timp, cred că ascult cel mai mult Eric Clapton – I Can Change the World. Prin muzica şi prin mesajele pe care le transmit cu unele piese vreau să cred că pot să schimb ceva în bine în sufletul şi mintea oamenilor care mă ascultă.

12

Ce job-uri ai avut înainte să ajungi să trăieşti din muzică?

Am avut un singur job. Am fost director la o firmă de securitate şi pază din Bucureşti, dar mă ocupam de obiectivele din Prahova. Am avut foarte multe de învăţat de aici şi m-a ajutat foarte mult la acea vreme.

13

Te-a ajutat faptul că eşti persoană publică să treci peste momente mai puţin plăcute (ai scăpat de o amendă, ţi-au cedat locul la o coadă într-un magazin, ai primit o reducere)?

Da. Acesta este unul dintre avantaje atunci când eşti persoană publică. Doar că nu se aplică în cazul tuturor, pentru că depinde foarte mult şi de felul în care eşti privit. Dacă statutul de persoană publică nu te-a schimbat şi eşti în continuare un om bun, prietenos, atunci cu siguranţă vei avea multe de câştigat. 

14

Ştiu că ai o relaţie strânsă cu fotbalul. Povesteşte-ne câte ceva.

Am jucat şi eu fotbal când eram mai mic, la Petrolul Ploieşti. Am fost portar, dar se pare că nu am fost atât de bun încât să fac o meserie din asta. Mai joc şi acum, dar pe consolă, cu colegii şi prietenii de la Hahaha Production, şi chiar pot spune că mă descurc bine (râde) Întrebaţi-i! Sunt un mare fan al echipei Petrolul Ploieşti, merg la meciuri de câte ori am ocazia, cânt, strig, mai şi înjur câteodată… Ca pe stadion… (râde) 

15

Îţi plac provocările? Ce ai accepta cu entuziasm să încerci?

Aş sări cu paraşuta, dar încă sunt în dubiu când vine vorba de momentul în care am s-o fac.

16

Cât de mult te influenţează părerea celor din jur?

Îmi place să ascult păreri sincere şi, chiar dacă nu pare, de cele mai multe ori bag la cap şi folosesc constructiv o părere sau un sfat. Sunt foarte sincer cu mine şi am înţeles de mult că trebuie să învăţ din toate părţile tot ce e bun, indiferent că vine de la cineva mai tânăr sau mai în vârstă.

17

Dacă ţi s-ar cere să organizezi un concert spectaculos şi să inviţi pe scenă artiştii care au avut ceva de spus în muzică, dar acum au fost cam uitaţi, care ar fi aceia?

Apreciez mulţi artişti clasici. Mi-ar plăcea să cânt cu Nicu Alifantis, cu Gabriel Cotabiţă… Nu ştiu, sunt mulţi pe care i-aş invita. Îmi plac muzica veche şi oamenii care au cântat-o frumos. 

18

Hip-hop-ul face casă bună cu drogurile. Cum vezi tu acest aspect şi ce părere ai despre legalizarea marijuanei în România?

Nu cred că doar hip-hop-ul are legătură cu drogurile. Dacă ne uităm în istoria recentă a muzicii, o să observăm că rock-ul este cel care s-a asociat cel mai mult cu drogurile. Lumea s-a grăbit să asocieze muzica şi cultura hip-hop cu ele. Droguri sunt peste tot. Dacă vorbim despre marijuana, atunci cu toată încrederea spun că mai bine s-ar legaliza şi s-ar interzice băuturile alcoolice.

19

Care a fost cel mai greu obstacol de care te-ai împiedicat în carieră?

Acum câţiva ani a fost foarte greu pentru noi, cei care făceam rap. Posturile de radio ne respingeau. Era o mare problemă dacă pe vreo piesă apărea o părticică mică de rap, îţi ieşea piesa de pe radio. De fapt, nici nu apuca să între. Atunci, zic eu, că a fost un obstacol greu de trecut în cariera mea, şi nu doar a mea. Din acest aspect îi mulţumesc lui Puya că a avut curajul să scoată Undeva în Balcani, o piesă cu sound nou, care a intrat pe radio pentru că prea multă lume o cerea, şi nu au mai avut ce să facă. De aici încolo… toate bune şi frumoase. (râde)

20

Cum crezi că s-ar desfăşura viaţa ta dacă de mâine nu ai mai putea cânta şi nimeni nu te-ar mai recunoaşte pe stradă?

Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Mă văd cântând până mor, şi dacă nu aş mai putea, atunci aş face altceva legat de muzică şi de artă, astfel încât să fiu mereu în top şi mereu în cărţi.