Bugetul a ajuns mărul discordiei, indiferent de culoarea politică bucgetul general consolidat a primit o deosebită atenţie în acest an, în contextul în care încordarea puternică a situaţiei fiscal-bugetare, pe orizontul mediu spre lung, a devenit tot mai evidentă pe finalul anului, după desluşirea şi respingerea metodei PSD de a ţine deficitul sub 3%
Bugetul a ajuns mărul discordiei, indiferent de culoarea politică
Într-o accepţiune pragmatică şi intrinsecă statului, cetăţenii şi companiile dintr-un spaţiu definit ca ţară reprezintă resurse pentru o bună organizare şi funcţionare. Practica social-democraţilor de amânare a plăţilor pentru rambursarea TVA pe final de an şi nedecontarea concediilor medicale, pentru evitarea depăşirii ţintei europene de 3%, face parte din pragmatismul cinic caracteristic statului. Din păcate, în România, în mod falimentar, acest pragmatism cinic este dublat de incapacitatea administraţiei de a oferi servicii şi infrastructură de calitate şi de a efectua în general investiţii.
Problematic este faptul că încordarea finanţelor ţării s-a petrecut într-un context macroeconomic extern în continuă degradare în 2019 şi pe fondul unor angajamente considerate de către analişti şi oficiali ai instituţiilor prudenţiale drept copleşitoare, angajamente care au stârnit reminiscenţe şi paralele cu privire la situaţia pre-criză din 2007-2008.
Bugetul a ajuns mărul discordiei, indiferent de culoarea politică
Simpla devoalare a situaţiei reale din economie a atras bancherii internaţionali de investiţii precum sunt atraşi rechinii de sânge. Presiunea pe cursul euro/leu, care se adunase încă din septembrie pe fondul aşteptărilor privind deteriorarea deficitelor gemene, a dus euro peste pragul de 4,8 lei pentru un euro pe piaţa valutară internaţională. Pentru scurt timp, însă asta doar ca urmare a intervenţiei Băncii Naţionale, care a intrat în piaţă pentru a curma din elanul investitorilor şi pentru a calma apele. Presiune a existat şi pe dobânzile la care se finanţează statul, care au atins maxime anuale pe finalul lui 2019.
La baza tensiunilor şi încordării din finalul anului a stat, natural, bugetul. Un buget despre care s-a spus de la prezentarea sa că include venituri supraestimate şi cheltuieli excesive. Potrivit ultimelor informaţii, puse la sertar până de curând, membrii Guvernului PSD au fost informaţi de mai multe ori pe parcursul anului că există riscul depăşirii pragului de deficit din tratele europene de 3%.
Prima notă internă de la MFP care arăta că deficitul ar putea depăşi 4% a fost transmisă fostului ministru de Finanţe Eugen Teodorovici în aprilie, la prima execuţie bugetară. O estimare de atunci a încasărilor arăta o nerealizare de 4,5 miliarde de lei din program, după doar primele 3 luni.
„Fără măsuri suplimentare urgente există o probabilitate ridicată de creştere a deficitului bugetar spre 4% din PIB în 2019”, scrie într-o notă internă din aprilie de la MFP. Alte note interne ulterioare, transmise şi fostului premier Viorica Dăncilă, arată pe parcursul anului 2019 o deteriorare a execuţiei bugetare şi a situaţiei veniturilor.
Rectificarea din finalul lunii noiembrie a consemnat o revizuire descendentă, de o amploare fără precendent de la adoptarea legii responsabilităţii fiscal-bugetare, a veniturilor totale ale bugetului general consolidat, de 18,3 miliarde de lei. Potrivit metodologiei naţionale, deficitul bugetar s-a majorat cu 16,3 miliarde de lei până la un nivel de 44,7 miliarde de lei, echivalentul a 4,3% din PIB, sau mai mult cu 1,54% faţă de nivelul asumat anterior.
În orice caz, magnitudinea angajamentelor în condiţiile majorărilor de pensii şi salarii viitoare a determinat ca anul 2020 să fie catalogat drept un „an critic” de preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. Potrivit acestuia, 2020 este un an în care bugetul „trebuie să înceapă corecţia deficitului bugetar”. O atenţie foarte mare a fost acordată majorărilor de pensii viitoare şi de către agenţia de rating Standard & Poor’s, care notează că este pus astfel sub semnul întrebării realismul obiectivelor bugetare pentru 2020 şi anii următori.
Pe lângă dimensiunea majorărilor viitoare, şi structura rigidă a cheltuielilor bugetare s-a evidenţiat drept problemă, alături de veniturile bugetare sistemic reduse, în ciuda eforturilor ANAF.
Un parametru cheie invocat pentru sustenabilitatea finanţelor publice în 2020 şi mai apoi a fost ca deficitul bugetar să nu fie mai mare decât cel din 2019, parametru care se dovedeşte să devină din ce în ce mai greu de atins, mai întâi pe fondul eliminării supra-accizei la carburanţi şi supra-taxării contractelor part-time, la propunerea PNL, iar apoi ca urmare a tentativelor de reducere a TVA şi a dublării alocaţiilor, proiecte de lege care, în mod ironic, deşi susţinute acum de PSD, au fost iniţiate tot de parlamentari ai PNL.
Pe finalul anului a venit şi avertismentul agenţiei de rating Standard & Poor’s, care nota după decizia de modificare a perspectivei de rating de la stabilă la negativă că ratingul suveran al României ar putea fi redus în următoarele 24 de luni. Agenţia invoca cheltuielile fostei guvernări, care au determinat actuala guvernare să revizuiască ţintele fiscale pentru 2019 şi 2020. S&P mai precizează că majorarea planificată a pensiilor şi salariilor va duce la creşterea deficitului de cont curent în 2020 şi că revizuirea perspectivei de rating reflectă riscuri din ce în ce mai mari pentru stabilitatea economică şi fiscală din România.
De asemenea, riscul deteriorării mediului extern continuă să fie un pericol pentru stabilitatea finanţelor României, în condiţiile date. Nici politica monetară a Băncii Naţionale nu poate compensa prociclicitatea bugetului, potrivit lui Daniel Dăianu. O întărire a politicii monetare ar stimula fluxurile de „bani migratori” şi creştere a deficitelor externe, în timp ce o relaxare pentru a contracara încetinirea ar invita atacuri speculative pe leu.
Totodată, Dăianu arată că 2020 este un an critic pentru că inversarea tendinţei de majorare a deficitului poate să reducă riscul intrării în procedura de deficit excesiv. Declanşarea procedurii are potenţialul să ducă la revizuirea în jos a ratingul-ului suveran cu efecte negative pe de o parte asupra atractivităţii României şi pe de altă parte asupra costurilor de finanţare.
În decizia de menţinere a ratingurilor dar de modificare a perspectivei, Standard & Poor’s face de altfel directă referire la posibilitatea ca România să nu poată evita intrarea în procedura de deficit excesiv, lucru care s-a mai întâmplat în perioada 2009-2013.
Bugetul a ajuns mărul discordiei, indiferent de culoarea politică după preluarea guvernării de către PNL a fost caracterizată de guvernatorul Mugur Isărescu drept dificilă, dar controlabilă. O concluzie potrivită pentru un an tumultos. Totuşi, din cauza unei abordări iresponsabile din partea partidelor din Parlament, riscurile tind în continuare către partea negativă în 2020.