La graniţa dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda e pace. În prezent, pe aici se văd foarte puţine urme ale conflictelor din trecut. Însă acum zeci de ani, viaţa în ţinutul de-a lungul frontierei era frământată de infracţiuni şi terorism. Mulţi contrabandişti profitau de diviziune. Însă Acordul de Pace din Vinerea Mare şi piaţa unică a Uniunii Europene au adus stabilitate pe insulă. Acum, în anticamera Brexitului, există îngrijorarea că un scenariu „fără acord” ar putea readuce aici activităţile ilegale.
Din casa lui aflată în Republica Irlanda, Seamus Murphy îi arată prietenului său Peter pe unde trece graniţa. Pentru ei, Brexitul e un subiect constant de discuţie şi de îngrijorare. Dar un pic de umor cinic nu strică.
Seamus Murphy: „Ar fi ilegal ca Ogy să-şi plimbe căţelul de la casa aia până la acei pini. Fiindcă odată ce a trecut de pini, e în Republica Irlanda, dar câinelui nu i s-ar permite să intre în ţară. Ar trebui să facă vaccin antirabic. Şi nu sunt sigur că Ogy ar respecta această regulă. Am îndoielile mele în privinţa asta.”
Aici, în zona de graniţă Armagh, oamenii nu ţin foarte mult la reguli. Seamus Murphy spune că în tinereţea lui contrabanda făcea parte din viaţa de zi cu zi. Deşi de cele mai multe ori bunurile în cauză erau destul de nevinovate: detergent, unt sau câteva oi.
Seamus Murphy: „Aproape toţi cei care au peste 50 de ani se pricep la contrabandă. Când eram copii, îi admiram pe contrabandişti. Erau legende, adevăraţi Robin Hood în regiunea noastră. Aşa că niciun contrabandist nu era condamnat. Contrabanda era o ocupaţie perfect respectabilă.”
Mick – doar atât, fiindcă preferă să-şi ţină secret numele de familie – făcea şi el contrabandă pe atunci. Şoferul de camion îşi trecea marfa peste graniţa irlandeză pe drumuri de ţară, evitându-i total pe vameşi.
El consideră că Brexit va aduce cu sine taxe vamale şi diferenţe de preţ, iar acest lucru va încuraja din nou contrabanda.
Mick, fost contrabandist: „O să mă duc în Barbados de două ori pe an în loc de o singură dată. Aici n-ai cum să controlezi graniţa. Sunt prea multe drumuri lăturalnice. Poţi să treci graniţa prin 200-300 de locuri. În decursul anilor, n-au reuşit s-o acopere. Armata britanică n-a fost în stare, când era aici, mă-nţelegeţi. Deci dacă Brexit se materializează vreodată, ar trebui s-o sigileze.”
Pe vremuri, aceste depozite aflate chiar lângă graniţă erau folosite în contrabanda cu vite, grâne, păcură şi alte produse. Asta doar până când uniunea vamală şi graniţele deschise le-au făcut neprofitabile. Însă gangsterii continuă să opereze în regiune, şi acum ar putea profita de pe urma Brexitului.
Seamus Murphy: „Pericolul e considerabil. Există oameni care au acces la sute de mii de lire de investit în bunurile cu care vor să facă contrabandă. Şi tot aceştia sunt cei care au legături cu grupuri infracţionale. Lucrează mână în mână, exact cum au colaborat mereu bandele de infractori, mai ales în domeniul ţigărilor. Importă în mod ilegal ţigări din Europa de Est, din Lituania şi din Spania.”
După Brexit, ar putea fi mai eficient pentru aceste bande să aducă prin contrabandă vite din Marea Britanie în Irlanda, ţara vecină. Apoi să le vândă cu un preţ mai mare, în Uniunea Europeană.
Singurul mod de a-i opri ar fi controale mai aspre la vamă. Însă politicienii avertizează că acest lucru ar putea, de asemenea, reaprinde conflictul din Irlanda de Nord.
Justin McNulty, membru al Adunării Irlandei de Nord: „Brexit are potenţialul de a ne readuce în această situaţie. Dacă există la graniţă orice infrastructură legată de control vamal, există şi potenţialul întoarcerii la acele zile întunecate. Iar acest lucru e foarte îngrijorător pentru oameni. Din acest motiv este imperativ să nu ne întoarcem la graniţele din trecut.”
Acest fost birou vamal britanic e o relicvă a acelui trecut. Conor Patterson, membru al Camerei de Industrie şi Comerţ din Newry, îşi aminteşte că pe vremuri unui camion îi trebuia uneori o zi întreagă ca să treacă prin vamă. Cu toate că pe atunci se făcea mai puţin comerţ între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda.
Conor Patterson, membru al patronatului din Newry: „Această facilitate a fost construită aici, într-o zonă sigură. Avem camere de supraveghere. Aveam, foarte aproape, militari britanici. Facilitatea dinainte fusese distrusă de o bombă a IRA, care a ucis nouă oameni. Acestea au fost de fapt originile conflictului politic. De-asta în Irlanda de Nord au servit 300.000 de soldaţi britanici în decursul conflictului de 30 de ani.”
Unii susţinători ai Brexitului spun că răspunsul la această problemă este o „graniţă inteligentă”, cu camere cu infraroşu şi senzori de mişcare. Însă sunt şi localnici care se opun din răsputeri acestei idei.
Seamus Murphy: „Orice tehnologie instalată la această graniţă nu va dura nici 24 de ore. Pentru că va fi ori aruncată în aer de grupările paramilitare, ori smulsă de oameni respectabili, ca mine!”
Aceşti doi bărbaţi vor ca la graniţa irlandeză lucrurile să rămână exact aşa cum sunt. Ei văd Brexitul ca pe o ameninţare la adresa păcii şi stabilităţii din regiune. Şi nimeni nu doreşte revenirea erei „Tulburărilor”.