Featured, Sport

Boloni, declarații devstatoare după înfrangerea suferită de Naționala României în fața Suediei

Sunt foarte puţini oameni în fotbalul românesc capabili de a spune lucrurilor pe nume, fiindcă, aproape mereu, îşi cântăresc cuvintele în funcţie de interesele personale. Boloni, plecat din ţară din 2001, n-are această povară pe umeri, atunci când vorbeşte!
România a mai terminat nişte preliminarii în genunchi şi, ca de obicei, după război mulţi viteji se arată! De aceea, în ultimele zile, oameni ca Marius Şumudică, dar şi alţii ca el, au făcut turul televiziunilor.

Mulţi dintre ei râvnesc la postul care tocmai a rămas vacant, după plecarea lui Cosmin Contra. Există însă şi oameni care privesc ce se întâmplă în fotbalul românesc, fără a se gândi la interesul personal, fiindcă, pur şi simplu, nu depind de ce se întâmplă în acest fotbal în care competenţa nu contează şi în care avansezi, dacă faci parte din gaşca potrivită. Ladislau Boloni, primul jucător din istorie care a adunat 100 de selecţii în naţionala României, face parte din categoria celor care au evadat de mult din „mocirla“ fotbalului românesc. Aici, mai găsim nume ca Răzvan Lucescu şi Cosmin Olăroiu.

Probabil, de aceea, de câte ori vorbesc, aceşti oameni îşi permit să zică lucrurilor pe nume. Exact asta a făcut şi Boloni, într-un interviu acordat pentru „Adevărul“ imediat după dezastrul de la Euro 2016 în care tricolorii au pierdut şi cu Albania! Iar cuvintele rostite de Boloni în 2016 merită să fie recitite şi astăzi, pentru că ne demonstrează că nu e nicio surpriză că am ajuns atât de jos.

Cele mai importante declaraţii date de Boloni după Euro 2016 *Era un jucător tehnic acum vreo doi, trei ani, Gabi Iancu. Unde e acum acest talent? Cum l-am pedepsit şi cum l-am educat, atunci când a fugit de la cantonamentul naţionalei de tineret? Ce am făcut ca el şi alţii ca el să nu dispară? *Uite, mă obligi să vorbesc vulgar, deşi nu-mi place. Ne căcăm pe noi, dacă Iancu a dat o centrare bună, dar nu ştim să-l şi responsabilizăm, atunci când a greşit (urlă). Şi avem exemple şi în naţionala de acum. *Alibec e o ruşine! E gras, lent şi pute a lene.

Nu e un jucător de nivel internaţional. *Campionatul intern e un rahat! E execrabil! E o tristeţe pentru campionatul intern că Alibec a fost cel mai bun. Eu mă iau după acest campionat?! Dacă mă iau după el, Alibec poate fi bun pentru o Balcaniadă. Aşa da. Dar nu pentru un Campionat European. Păi, băiatul asta a intrat în meciul cu Franţa, a căzut de zece ori, n-a ţinut de nicio minge, s-a certat de cinci ori cu arbitru şi, într-un final, a pierdut balonul la faza dinaintea golului marcat de Payet. El a crezut că joacă, în continuare, la Astra. Dar pe mine nu mă interesează nici Alibec, nici Iancu. *Când ai un eşec, iar prezenţa noastră la Euro a fost un eşec, toţi sunt vinovaţi.

Iar antrenorul plăteşte primul. Pe de altă parte, faptul că Iordănescu a folosit un jucător sau altul n-ar trebui să ne influenţeze judecata asupra fotbalului nostru. Altfel, greşim şi vom lua măsuri superficiale, ca de obicei. Şi mai schimbăm un antrenor, un preşedinte şi aşa mai departe, dar nu vom progresa niciodată. *Alte naţionale de nivelul nostru au caracter! Au c*aie! Ceea ce noi n-avem. Iar de asta suferă românii acum. *Noi minţim tot timpul. Credem că o să găsim tot timpul o şmecherie. Dar şmecheria nu ţine aproape niciodată, deşi noi credem altfel. Suntem campioni mondiali la lucruri superficiale.

 

blank