Bocet pentru Băse

Aoleu, Băsescule, frumosule, chiparosule, ochiosule, şefule, naşule, bulibaşule, guvernatorule… Aoleu, aoleu, cui ne laşi, cum ne laşi, de ce ne laşi? Păi nu ziseşi tu, mâncaţi-aş ochii tăi ca marea, şi banii din conturi şi pe Udrea pe juma’te, că nu îl pui pe Ponta şef peste ministereală? Nu ziseşi tu, bre, că Viorel o arde cu alde Moscova şi cu alde Beijing şi nu îi are în suflet pe coana Europa şi pe musiu Obama de la Americuţa? Nu ziseşi tu, Băse, bradule, mălinule, frumuşaţă mică – ptiu, ptiu, să nu fii de deochi – că tu coabitare cu Ponta nu coabitezi? Nu tu cu guriţa ta frumoasă şi zglobie pe câmpii ai zis că vrei un premier care să nu aibă secrete şi dedesubturi, despre care să nu afle naţiunea – şi tu – că e aşa şi pe dincolo? Nu tu, arătosule, făţosule, deşteptule, ai zis că Ponta vrea să scoată ţara din UE şi din NATO, na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o! Nu ai zis, bre, nea Băsescule? Aoleu, Băse, Băse… Cum ne laşi? Cui ne laşi? Pe mâna cui ne vinzi? Că parcă miroase a trădare, ca la grajdul lui Pralea, când fac mânjii balegă de cal… Aoleu, Băsescule, Băsescule, îmi pare că ne minţi ca unul de la noi din formaţiune, că nu poci ca să zic şatră. Că, de fiecare Crăciun urlă din toţi bojocii: o, beau sapin, o beau sapin… Şi al dreacu’ el cu maţele lui fripte şi îmbârligate, ca politica, nu bea deloc, e pocăit, nu pune alcool pe cerul gurii. Io nu ştiu ce e sapinul ăsta, dacă se bea cu cuburi de gheaţă au ba, dar tu ştii cum e cun fineţurile astea. Şi io unde nu ştiu, înseamnă că nu cunosc. Plus, bre, nea Băse, că alde ăştia ai noştri, după ce-au spus prompteristele pe la teveu că ai înghiţit porcul, pe nerăsuflate, au tăbărât, ca boala pe omul sănătos, cu jungherul, cu halebarda, cu stiletul, să ia gâtul porcilor din bătătură, de frică să nu îi haleşti pe toţi acuma! Hap, hap… Aoleo, să vezi agitaţie pe pirande şi puradei, de n-a văzut NATO şi UE, de când e ele, că e două… Aoleu, frumosule, arţarule, ochiosule, cui ne laşi? De ce ne laşi? Cum ne laşi? În tine aveam bază, tu ne erai toată puterea, la tine ne închinam ca la Dumnezeu din cer. Aoleu, Băsescule, Băsescule, te-am pierdut şi pe tine. Ne-ai lăsat şi tu! Vai de vieţişoara noastră! Vai de zilişoarele noastre! Că mai bine veneai să-ţi pun un zbenghi în frunte, înainte să te întâlneşti la colhoz cu toată partidărimea, ca să nu te deochi. Că acuma, e mai greu cu descântatul: „…A plecat Băsescu pe cărare, s-a întâlnit c-o fată mare…” Aoleu, Băsescule, Băsescule… Cui ne laşi? Cum ne laşi?