Editorial, Stiri

Aurul şi Ardelenii (Petrolul îl lăsăm pe mai târziu)

S-ar putea să mergem la referendum privind începerea exploatării aurului din Apuseni. Aşa ne-au dat de înţeles preşedintele Băsescu şi premierul Ponta. Dar,… pe ce informaţii ne bazăm când pune ştampila?

foto Mihai BarbuÎn paranteză trebuie să punctăm că acest caz al Roşiei Montane este unul tipic pentru clasa politică românească post-decebristă, care arată că noi, publicul larg şi spectator (poate prea spectator!), nu am înţeles bine sintagma iliesciană: „Proprietatea e un moft!”. Care proprietate? Păi, în primul rând cea publică.

Deci: cazul Roşia Montană şi efectele sale. Contractul s-a semnat în 1997. Participaţiunea statului e mică, sub 20%, redevenţa este mică, 4%, iar la articolul 20 se prevede că acţionarii, adică canadienii şi statul român, îşi asumă reciproc obligaţia de a păstra secretul absolut (!) privind informaţiile confidenţiale referitoare la datele şi activităţile Societăţii. Care activităţi? Cele de la articoclul 5, respectiv prospecţiiunea, explorarea şi comercializarea minereurilor de la Roşia Montană. Dar minereurile sunt bunuri publice a căror înstrăinare nu poate fi secretizată, conform Legii 544/2001. Iar un contract economic care încalcă legea este nul de drept. Deci… pentru ce organizăm acest referendum?

Pe de altă parte se pune problema dacă acest zăcământ de aur, al cincelea din lume, trebuie fructificat de statul român sau nu. Interesantă poziţia Ungariei, care spune răspicat: nu! De remarcat că pancartele opozanţilor proiectului, din Piaţa Universităţii şi din alte oraşe ale României, în special cele din Ardeal, aveau culorile roşu, alb şi verde – culorile stindardului Ungariei (îmi cer scuze, nu am putut să nu observ…). Adică, (parafrază la Ion Creangă) nefiind noi nici orbi, nici morţi, înţelegem că Ungaria speră în continuare să preia Ardealul şi să beneficieze de aceste minereuri. Vorba lui Laszlo Tokes: „Noi, ardelenii, ne-am săturat de Bucureşti…”.

culori steag maghiarReluăm: cine beneficiază de acest aur, în actuala formulă de exploatare? Câţiva emanaţi post-decembrişti. Cine beneficiază dacă nu este exploatat? Niciodată poporul român (vezi mai sus).

Ce este de făcut? Specialiştii români în domeniu, care nu au fost consultaţi oficial, spun că ori statul găseşte resursele financiare să exploateze singur aurul – în deplina securitate a problematicii legate de mediu – ceea ce ar fi ideal, fie angajează o firmă specializată, dar la o cotă de participaţiune a statului care să fie în beneficiul României.

Acelaşi lucru se poate aplica şi rezervelor naturale neregenerabile (!) de petrol şi gaze naturale, despre care vom vorbi cu altă ocazie. (Apropo, statul român a anunţat că va exporta gaze naturale în Basarabia, Ungaria şi Bulgaria, dar importă gaz natural pentru uz intern. Păi, cum?)

Irina Ştefănescu

blank