Roşia Montană va deveni Roşia de Câmpie
Alina Mungiu-Pippidi s-a oferit să reprezinte ONG-urile anti-Roşia Montană într-o întâlnire cu preşedintele Traian Băsescu. ONG-urile au ţipat imediat: nu! De ce? Pentru că, spun comentatorii, Alina Mungiu dorea să transforme problematica într-un soi de ping-pong politic din care să iasă câştigător preşedintele – adică un soi de manipulare electorală. Care este resortul pentru care societatea civilă (cea reală, mulţimea, cu bunele şi relele ei) se fereşte de alinaţe cu politicul în acest caz?
Dincolo de orice tip de manipulare, există câteva argumente care explică simplu motivele nervozităţii populaţiei. Resursele de la Roşia Montană, adică aurul, argintul, metalele rare etc. se numesc, tehnic, ”resurse neregenerabile” – adica după ce se termină, Aleluia! Generaţiile viitoare… să se descurce cum pot!
Buun… Din cele 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint, cât spun canadienii că vor scoate de acolo – aici trebuie menţionat punctul de vedere al Serviciului Român (nu de comedie) de Informaţii care a avertizat comisia parlamentară că zăcământul nu a fost evaluat la adevărata sa valoare, punct de vedere pe care toată lumea l-a ocolit – cam 81 % le iau canadienii, restul, modest, România, adică proprietarul. Dacă e să dăm crezare reprezentanţilor Băncii Naţionale, noi vom lua aşa, cam în silă aceste lingouri, că, de fapt, nu am avea nevoie de aur… Asta în timp ce datoria externă a depăşit 80 de miliarde de euro!
Pe de altă parte, explicaţiile privind locurile de muncă de la Roşia Montană sunt jignitoare la adresa inteligenţei poporului român. E ca şi cum îi ceri unui om portofelul său, plin cu euro, şi îi promiţi pentru acest efort al său o sută de lei – apoi te întrebi de ce se supără, doar îl plăteşti, nu?!
În ceea ce priveşte latura ecologică, susţinătorii proiectului spun că cianurarea nu este periculoasă dacă se respectă tehnologia şi că s-au alocat sume importante pentru reecologizare, că totul va fi excepţional, că se vor replanta copaci, că vor cânta din nou păsărele etc. Unde se vor replanta copaci după ce vor fi raşi patru munţi, iar Roşia Montană va deveni Roşia de Câmpie? Unde vor cânta păsărele într-un deşert otrăvitor cu o suprafaţă de aproxiamtiv 70 de kilometri pătraţi în inima Apusenilor?
Nu ar fi mai bine să ne astâmpărăm şi să lăsăm generaţiile viitoare să exploateze acel aur cu tehnologii mai avansate, dacă va mai fi nevoie? Menţionăm că până în 2050 omenirea va începe expansiunea cosmică, care prevede, printre altele, mineritul extraterestru. Adică, oamenii vor extrage aur şi, în general, materialele de care va fi nevoie în industria de vârf, din asteroizii lipsiţi de viaţă, lăsând Pământului frumuseţea sa naturală. Ca urmare, preţurile acestor materiale – astăzi rare, dar mâine abundente – vor scădea dramatic. Nu ne va părea rău în acele momente că am cianurat Apusenii?
Ioana Golea