Un interviu cu ”Domnişorul Zian”, cum îi spun moţii Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, nu a fost realizat de nimeni niciodată, dar orice cuvânt rostit de el şi auzit de cei care au avut şansa să-l cunoască a devenit piatră de credinţă în inima românilor, pentru că înţelepciunea lui era coborâtă chiar din Harul Duhului Sfânt.

elena_si_nicolae_ceausescu_1980_azuga_foto_agerpres_25650300

Pe 29 septembrie 1910, se năştea în localitatea Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani simpli dar credincioşi, Zian, cel care va fi cunoscut în viaţa monahală drept părintele Arsenie.

Înconjurată de fotografiile devenite icoane ale Sfântului pe care l-au ”canonizat” deja românii, Zoe Dăian, nepoata părintelui Arsenie Boca, a acordat un interviu AGERPRES, în care vorbeşte despre anii copilăriei petrecuţi în preajma părintelui Arsenie, despre virtuţile acestuia, dar şi despre momentele de cumpănă care i-au marcat existenţa Sfântului Ardealului.

‘Părintele Arsenie şi-ar dori ca românii să fie uniţi şi să aibă mai multă demnitate. El spunea că oamenii nu păţesc necazuri pentru că aşa le-a dat Dumnezeu, ci acestea sunt plata păcatelor lor sau ale strămoşilor lor. Dumnezeu este iubire, nu ură’, spune Zoe Dăian.

„Multă lume a crezut că este un impostor. Stătea mulţime de lume la coadă să-i spovedească, dar nu-i lua pe toţi, ci îi alegea la spovedanie şi le spunea: ”Măi, Ioane, tu nu ai spus tot. Nu ai spus asta, asta’. Ştia totul. Pe Părintele Arsenie l-au văzut mulţimile, în timpul rugăciunilor, cum se ridica de la pământ şi nu mai atingea podeaua cu picioarele. De minunea care este în el nu a vorbit niciodată, dar mi-a povestit toată viaţa mea şi a fiicei mele, care urma să fie. Îi ziceam de multe ori: ‘Tu eşti un Dumnezeu!’. El zicea. ”Da’ de unde!” Schimba vorba ca să nu cadă în păcatul trufiei. Modestia lui era extraordinar de mare. Când am fost o dată la Prislop, de Ziua Crucii, mama unui părinte episcop dorea să mă cunoască şi mi-a povestit despre întâlnirea sa cu părintele Arsenie: ”Tot auzeam din satul meu că acest călugăr vede în tine tot, mergea la el toată lumea. Am ajuns la Prislop. Voiam doar să-l văd şi să pun mâna pe el. Erau mii de oameni, dar la mine s-a uitat şi mi-a zis aşa: Ce ai tu în pântec acum, nu va fi al tău, ci al Prislopului”. Nimeni nu ştia că era însărcinată în afară de ea, care aflase de doar două zile. Iar acel copil a ajuns episcop. Prin anii ’80, Părintele Arsenie a fost dus şi la Ceauşescu, care l-a întrebat: ‘Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii?’. Şi Arsenie i-a spus: ‘Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi’. Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă”, mai povesteşte Zoe Dăian.

Întrebată ce ştie că-l supăra cel mai tare, Zoe Dăian a răspuns: „Avorturile voite îl supărau. Spunea întotdeauna: ‘Să nu ziceţi că mi-a dat Dumnezeu o boală. Dumnezeu este iubire. Păcatele voastre sau cele din urmă vă dau boli şi suferinţe. Dumnezeu nu face rău şi nu dă supărare!’. Îi considera criminali (…)De plâns, nu s-a plâns nici măcar atunci când i s-a interzis să oficieze Sfânta Liturghie, pe care o iubea foarte mult, când l-au scos din mănăstire.”

Despre problemele cu Securitatea, Zoe Dăian spune că părintele ştia ce se va întâmpla: „Ştia ce vine, ce urma. Când au venit după el să-l ridice, într-o dimineaţă la ora 6, le-a spus: ‘V-am aşteptat!’. L-au băgat în maşină dar maşina nu a pornit. Atunci el le-a spus să-l lase să se roage, a revenit apoi şi maşina a pornit. Când au ajuns la Braşov, nu au vrut să-l lase în sutană şi maiorul a trimis doi subalterni să-l dezbrace şi să-i dea hainele de puşcărie, dar nu s-au putut apropia de el. I-au spus maiorului că Arsenie nu vrea să se dezbrace, iar ei nu se pot apropia de el. Maiorul a înjurat şi s-a dus personal să-l dezbrace pe ‘popă’ de hainele preoţeşti, dar acelaşi semn l-a primit şi el şi atunci a decis să-l lase în straiele preoţeşti. Oamenii l-au recunoscut şi l-au rugat să ţină predici în ora de plimbare în curte. Conducerea i-a pus în vedere să înceteze cu predicile, dar el a continuat şi la un moment dat l-a văzut chiar şi pe maior pitit, că-l asculta.”

Ce a vorbit Părintele Arsenie Boca despre România?  „A spus că după Ceauşescu, dar nu imediat, poporul va suferi mult. Pe români i-ar sfătui să nu fie ”cap plecat prea mult”, să aibă demnitate şi personalitate.”

Întrebată ce ştie de moartea părintelui, Zoe Dăian a relatat: „Când el a terminat la Drăgănescu (unde a avut domiciliu forţat 15 ani, n.r.), a cumpărat o vilă pentru măicuţele care l-au însoţit. Lângă, era un teren liber şi acolo a construit încă o vilă, asemănătoare primeia, ca să aibă şi ele un acoperiş deasupra capului. Venea foarte rar la Sinaia. Cei 15 ani de stat în biserica îngheţată i-au adus boală de rinichi, iar interogatoriile şi închisorile, boala de inimă. Când a venit la Sâmbăta, două luni nu a mai ieşit din casă. Dar şeful Securităţii din Sinaia îi aducea portocale şi lămâi şi le întreba pe măicuţe de ce mai are nevoie părintele. Măicuţele nu voiau să primească.

Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în localitatea Vaţa de Sus (Hunedoara). A studiat la Academia Teologică ‘Andreiana’ din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paştile anului 1940, a fost tuns în călugărie la Mânăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. Ca preot, duhovnic şi stareţ, va începe cu putere, cu duh apostolesc şi chiar prorocesc mişcarea unică de la Sâmbăta, de redeşteptarea religioasă şi morală a credincioşilor. A fost părinte ieromonah, teolog, artist plastic, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu şi apoi la Mănăstirea Prislop. În anul 1959, regimul comunist a desfiinţat lăcaşul de cult din Hunedoara, l-a transformat în cămin de bătrâni, iar părintele Arsenie Boca a fost alungat din mănăstire. Securitatea i-a interzis să mai slujească în vreo biserică din România. Părintele a fost arestat şi torturat de fosta Securitate în anii 1948 şi 1951 pentru presupuse legături cu legionarii, fapte negate de acesta. Închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea, condamnat la muncă silnică la Ocnele Mari şi la Canal, părintele a revenit, la sfârşitul pedepsei, ca stareţ la Mânăstirea Prislop. A fost unul dintre martirii gulagului comunist. A pictat biserica din comuna Drăgănescu, la 25 km. de Bucureşti.

Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. A trecut la cele veşnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, mii de oameni sunt prezenţi la slujba de pomenire a celui care, chiar fără a-l fi cunoscut direct, le-a schimbat viaţa, cel mai mare număr înregistrându-se în 2010, 30.000 de credincioşi.

Citeste si...  Gafă de proporţii! Inna: «Nu am nevoie de sclavii tăi români şi de ţiganii tăi!»