Statele din zona euro caută modalități de ieșire din criza economică care va lovi UE după pandemie. Și nu este vorba doar despre o criză a zonei euro, ci una general europeană, având în vedere dependența statelor din Est de marile economii europene.
O variantă discutată la Bruxelles este activarea Mecanismului European de Stabilitate, prin intermediul căruia state precum Italia, Spania, Grecia, să se împrumute de pe piețele financiare. MES poate asigura împrumuturi de circa 700 de miliarde de euro. Ar fi suficient? Răspunsul este că Bundestagul de la Berlin a votat pentru un stimul financiar de 750 de miliarde de dolari doar pentru Germania, pentru a trece peste criza ce vine.
O altă variantă este majorarea bugetului multianual al UE pentru 2021-2027 (aflat încă in curs de negociere). S-a propus varianta majorării lui dincolo de procentul de 1,13% din Venitul Intern Brut al statelor membre luate împreună. S-a propus apoi votarea unui ”buget de război” al UE doar pentru anul 2021, majorat cu 20% sau 30%, până la 190 de miliarde de euro, cu 40 de miliarde de euro mai mult decât în 2019. Ar fi suficient? Doar Franța a adoptat un pachet financiar de peste 350 de miliarde de euro pentru a trece peste criză. Doar Spania a anunțat un ajutor pentru economie de circa 200 de miliarde de euro.
Varianta îmbrățișată de toate statele din flancul sudic al UE, inclusiv Franța, este cea a introducerii obligațiunilor europene, adică împărțirea poverii datoriilor între toate statele euro. Este și varianta favorizată de Banca Centrală Europeană. Însă, la fel ca în cazul negocierilor pentru bugetul multianual al UE, ”clubul zgârciților” se opune: Germania, Austria, Olanda, Finlanda. Sunt statele care nu sunt de acord nici cu argumentul că garantarea acestor obligațiuni comune ar fi o investiție în propriul lor viitor economic, câtă vreme salvarea economiilor italiană sau spaniolă, spre exemplu, ar feri moneda comuna de un colaps și ar asigura pe mai departe piețe pentru economia Germaniei. Mai mult, scrie Liberation, euro-obligațiunile nu ar costa nimic economia germană sau olandeză, ar însemna doar girarea unui împrumut. Doar falimentul unui stat, un lucru mai puțin probabil, ar pune la plată aceste economii bogate. Ba mai mult, eurobondurile ar reduce spaima Germaniei legată de ascensiunea populismului în UE. Alternativa pentru Germania, cel mai mare partid de opoziție din țară, s- ridicat pe fondul crizei financiare, la fel și Mișcarea de 5 Stele din Italia, la fel și Podemos din Spania – partide puse la zid de liderii de la Berlin și Bruxelles.
În schimb, Germania și Olanda favorizează primele două variante de salvare economica enunțate. De ce? Nu doar pentru că sunt insuficiente, ci și pentru că Germania, Olanda sau Austria ar avea un control strict asupra banilor. Orice împrumut prin intermediul MES ar trebui să treacă de votul Bundestagului și orice majorare a bugetului UE ar trebui să întruneasca votul unanim al statelor membre.
În plină pandemie de coronavirus, ministrul de Finanțe al Olandei a găsit cu cale, la summitul european ce a avut loc la finalul lunii martie, să ceara Comisiei Europene să investigheze cum au ajuns unele state să nu mai aibă marjă de manevră bugetară în condițiii de criză. ”Această meschinărie este de o inconștiență totală și subminează complet spiritul UE, este o amenințare pentru viitorul UE”, a replicat premierul portughez Antonio Costa. ”Suntem împreuna pe acest vas care a lovit un aisberg. Înfruntăm aceleași riscuri și nu avem timp să discutăm cine are bilete la clasa întâi sau la clasa a doua. Istoria ne va judeca pentru ce facem acum”, a spus ministrul de Externe al Spaniei.
Între Germania și Olanda s-a făcut o împărțire a rolurilor. ”Olandezii se opun cel mai vocal solidarității, așa cum am văzut și la negocierile pentru bugetul european 2021-2027 și, acum, cu ”coronabondurile”. Însă Germania este mai rea decât Olanda: nu doar că îți repugnă atitudinea germană, dar este și ipocrită, pentru că se ascunde în spatele Olandei”, spune un diplomat european, citat de Liberation. ”Aceste state zgârcite nu suportă ideea că statele din Sud, pe care consideră ca le-au salvat în timpul crizei euro, le mai cer acum ceva”, spune un alt diplomat european.
Luni, 6 aprilie, Financial Times relata că Angela Merkel a lasat să se înțeleagă că Germania rămâne deschisă negocierilor pentru obligațiunile europene comune. Poate că la Berlin s-a observat că țările care sunt în favoarea eurobondurilor aduc 60% din PIB-ul UE în acest moment. Însă, mai mult ca sigur, ajutorul pentru țările lovite de criza va veni din partea MES și din mici suplimentări ale bugetului UE. Pe mai departe, Germania va transmite că UE și-a atins deja limitele de acțiune și că Berlinul a făcut deja un lucru uriaș acceptând renunțarea la disciplina bugetară pe care a impus-o Europei după criza începută în 2008. Ce poate fi mai limpede decât declarația ministrului german al Economiei, Peter Altmaier: ”Odată terminată criza – sperăm să se întâmple în câteva luni – ne vom întoarce la politica de austeritate și, cât de repede posibil, la politica de echilibru bugetar”. Iar precedenta criză ne arată că ceea ce este valabil pentru Germania va fi valabil și pentru restul Europei.
Ajutorul european va fi drămuit și drastic condiționat, după cum o arată poziția Germaniei, Olandei. Țările membre se bazează pe forțele proprii pentru a ieși din criză. Măsurile de susținere a economiei luate de marile țări europene reprezintă între 15% si 25% din PIB-ul lor. Mai mult, Olanda și Suedia nu au recurs la izolarea populației și închiderea economiei. Va putea o Românie închisă vreme de cel puțin două luni de zile să investească 20% din PIB în repornirea economiei? Dacă nu și dacă vom astepta doar sprijinul european, se prea poate să ne aducem aminte cu nostalgie de liniștea din timpul pandemiei.