Apa sfinţită şi Ioan

Două milioane de Ioni şi Ioane îşi sărbătoresc pe 7 ianuarie ziua numelui. Şi, toate cele 22 de milioane de români iau cu o zi înainte apă sfinţită de la biserici. Căci, trecute sunt Crăciunul şi Anul Nou, două sărbători importante pe agenda iernii, trecut e şi Sfântul Ştefan, trecut şi Sfântul Vasile. Dar lumea creştină mai are încă de sărbătorit: Sfântul Ioan Botezătorul şi Boboteaza. Cum îşi poate da seama şi un novice, acestea două, fie şi numai uitându-se la nume, au o strânsă legătură. Să vedem mai jos care e aceasta.

 

Boboteaza, ziua apelor sfinţite

De fiecare 6 ianuarie, în calendarul creştin e înscrisă sărbătoare mare: Boboteaza. Preoţii, din marile oraşe şi din cătunele uitate, deopotrivă, fac slujbe mari şi sfinţesc apele. Lumea se înghesuie să ia agheasmă, pe care o foloseşte pentru binele şi sporul casei. Ba, chiar, şi pentru o mulţime de boli este folosită agheasma. Se spune în popor că, aceia care au credinţă când beau apă sfinţită pentru vreo problemă de sănătate, se vindecă. Acolo unde medicina pare să nu mai aibă putere, credinţa poate să facă minuni. Cei aflaţi în suferinţă spun că stropesc cu aghesmă canaturile uşilor şi ferestrelor, pun câteva picături în mâncare, beau dimineaţa, pe nemâncate, trei guri. Puterea tămăduitoare a apei sfinţite nu întârzie să apară. De altfel, şi animalele din gospodărie sunt aghesmuite în ziua de Bobotează, ca să fie ferite de rău, ca să fie sănătoase, ca să nu le atingă invidia şi răutatea altor oameni. În unele sate, botezul cailor, făcut cu pompă, în centru, lângă biserică, este la mare cinste an de an şi gospodarii nu ezită să-şi aducă animalele, frumos gătite, la eveniment. Încă se obişnuişte, vorbind despre Bobotează, ca în apa îngheţată preotul să arunce o cruce de lemn, pe care se grăbesc să o aducă la mal cei mai curajoşi dintre feciorii aflaţi la slujbă. Şi nicio apă, se spune, nu rămâne nesfinţită. De aceea, vreme de opt zile, ca să nu spurce apele sfinţite, nimeni nu are voie să spele rufe. Ziua de Bobotează mai are şi o deosebită importanţă pentru fetele de măritat. Acestea cer din vreme busuioc preotului venit cu botezul – dacă nu reuşesc să îl fure, căci, se spune, furat are mai mult efect – şi, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, după ce au ţinut post negru, îl pun sub pernă şi aşteaptă să îşi viseze ursitul. Pentru că e o zi sfântă, pentru că e impregnată de mirific, se pare că viziunile apărute în timpul nopţii, referitor la ursitul care stă să vină, sunt reale şi obiective. De asemenea, dacă de Bobotează este zăpadă şi ger şi o fată nemăritată alunecă pe gheaţă, este semn că în anul ce stă să curgă, e rost de nunteală. Despre astfel de tradiţii mai vorbim şi mai încolo.

 

Ioan, Botezător de Mesia

De fapt, de ce se spune în timpul de azi că toate astea, din timpul de mai de mult, trebuie să se întâmple astfel? Boboteaza aminteşte de întâmplările petrecute la apa Iordanului, când Iisus, înainte să pornească din Galileea spre marele-I destin, i-a cerut lui Ioan Botezătorul să-l boteze şi pe El, ca pe lumea adunată acolo pentru a primi botezul. Se spune că, Ioan, temător, i-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”. Şi Mântuitorul a răspuns că aşa se cuvine să fie, ca Botezătorul să-L boteze pe El. De altfel, Boboteaza şi Sfântul Ion sunt două sărbători în strânsă legătură una cu alta. Nu vorbeşti bine despre prima, că trebuie, de fapt, să treci la cealaltă. Boboteaza este o manifestare a celor trei componente ale Sfintei Treimi: Fiul este botezat în Iordan de Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl Ceresc îl declară ca fiind Fiul Său. Rudă a lui Iisus prin Fecioara Maria, Sfântul Ioan a fost fiul preotului Zaharia şi al Elisavetei, venit la ei la bătrâneţile acestora, după ce i-a fost anunţată sosirea de către Arhanghelul Gavril. Ioan a trăit ca un ascet şi, când a împlinit 30 de ani, a fost chemat să-şi îndeplinească menirea. Socotit cel mai mare dintre profeţi, grăia în pustie: „Gătiţi calea Domnului!” şi îndemna oamenii să se boteze: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Lucrul acesta îi face pe cei prezenţi să creadă că Ioan este Însuşi Mesia, dar apele se limpezesc când în mulţime apare Iisus, pe care îl botează cu apă din Iordan Ioan. Numele de Botezător, aşezat lângă prenumele de Ioan, sfântul l-a căpătat ca urmare a faptului că a botezat masele, punând, astfel, bazele unor reguli creştine. El este considerat puntea dintre cer şi pământ, dintre Vechiul şi Noul Testament, fiind trimis de Dumnezeu să-i netezească drumul lui Mesia şi să anunţe venirea Sa.

 

 

Citeste si...  De ce Apple vinde atât de mult?