20 noiembrie 2018 este termenul limită până la care foștii proprietari ai imobilelor naționalizate pot chema în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (actualmente CNCI) pentru a le soluționa cererile.
În 20 mai 2018 autorităţile statului implicate în procesul de acordare a despăgubirilor pentru bunurile imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au mai bifat o altă obligaţie nerespectată. Cu toate că, în luna mai 2013, la presiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile române au promis soluţionarea tuturor cererilor de despăgubiri într-un termen considerat rezonabil, la expirarea acestuia, respectiv în luna mai 2018, nici jumătate dintre solicitări nu au fost soluţionate.
Foştii proprietari de imobile naţionalizate şi moştenitorii acestora, care au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 şi ale căror dosare se aflau înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, se mai pot adresa instanţei până la data de 20.11.2018 pentru a le fi stabilite despăgubirile la care au dreptul.
Anterior expirării termenelor prevăzute la articolul 33 din Legea nr. 165/2013, în speţă anterior datei de 20 mai 2018, orice cerere a persoanelor îndreptăţite adresată instanţei în baza prevederilor Legii nr. 165/2013 era considerată prematură.
Tot odată cu apariţia Legii nr. 165/2013 s-a născut şi dreptul acestor persoane de a opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat printr-o hotărâre prealabilă, respectiv Decizia nr. 25/2018, faptul că se aplică în mod corespunzător termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar termenele curg de la data înregistrării dosarelor returnate la entităţile învestite cu soluţionarea notificării.
În consecinţă, dacă cererea formulată conform art. II din Legea nr. 368/2013 nu poate fi soluţionată prin restituirea în natură sau prin compensare cu alte bunuri, dispoziţia/decizia iniţială aflată în dosarul returnat de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor continuă să producă efecte, fiind incidentă procedura măsurilor compensatorii sub formă de puncte prevăzută de capitolul III al Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
Întrucât, pentru zeci de mii de foşti proprietari, titlul de despăgubire este doar iluzie, remediul este cel prevăzut de lege: formularea acţiunilor pe rolul tribunalului în vederea stabilirii de către instanţă a existenţei şi întinderii dreptului de proprietate.
În măsura în care nu vor avea o hotărâre judecătorească prin care să le fie recunoscut acest drept, dosarele vor rămâne să fie soluţionate, ca urmare a modificărilor legislative din anul 2016, în ordinea înregistrării acestora.
Aceeaşi situaţie a existat în cazul unităţilor deţinătoare care nu au emis dispoziţii în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost cazul dosarelor înregistrate la Primăria Municipiului Bucureşti, care a avut termen de soluţionare a tuturor notificărilor până la finalul anului 2016. În acest caz, foştii proprietari care nu au chemat în judecată această instituţie în termen de şase luni, până în data de 30 iunie 2017, nu mai pot formula o astfel de acţiune grefată pe dispoziţiile legii speciale, însă, aşa cum a statuat instanţa supremă în cadrul unei hotărâri prealabile, respectiv Decizia nr. 34 din 14.05.2018, foştii proprietari pot sesiza instanţa de judecată, până la data de 20 noiembrie 2018, cu o acţiune în obligarea entităţii învestite la soluţionarea cererii, acţiune care nu intră în câmpul de reglementare al art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
Text semnat de:
Ştefania Măciuceanu, managing associate al societăţii de avocaţi Zamfirescu Racoţi & Partners