„Tăriceanu a devenit un monument de proastă creştere”
Andrei Pleşu scrie în ziarul Adevărul un comentariu în care critică decizia lui Călin Popescu Tăriceanu de a nu-l invita pe Traian Băsescu la sărbătorirea a 150 de istorie a Senatului.
Călin Popescu Tăriceanu a devenit un monument de proastă creştere, scrie Andrei Pleşu, care critică decizia fostului premier de a nu-l invita pe Traian Băsescu la sărbătorirea a 150 de istorie a Senatului. „Ca şi cum datele mari ale istoriei naţionale sunt o chermeză privată: nu chemi la petrecere decât pe vecinii cu care te înţelegi bine. Nu există protocol, nu există simboluri legitime, nu există cuviinţă şi serenitate instituţională”, spune Pleşu.
„Există şi „breaking news” despre „oldies”, adică despre unii domnişori tomnatici care sparg gura târgului cu gesticulaţia fistichie a unor debutanţi. Asta se întâmplă ori de câte ori domnişorii cu pricina vor cu orice preţ să reintre în joc, să capete vreo funcţie, să fie băgaţi în seamă de gazete şi de admiratoare. Rezultatul e ameţitor: inşii cu pricina fac tumbe vesele, driblează cu ochii la tribune, îşi amintesc de vremurile bune când aveau viitorul în faţă. Constat cu regret că domnul Tăriceanu a alunecat patetic în această postură”, scrie Pleşu.
„Când mi se cerea părerea despre el, mă grăbeam să spun că are măcar un merit: e bine crescut, lucru nu tocmai obişnuit pe scena noastră publică. Or a devenit brusc un monument de proastă creştere. Un exemplu: îl şterge de pe lista invitaţilor la sărbătorirea a 150 de istorie a Senatului pe preşedintele ţării. Ca şi cum datele mari ale istoriei naţionale sunt o chermeză privată: nu chemi la petrecere decât pe vecinii cu care te înţelegi bine. Nu există protocol, nu există simboluri legitime, nu există cuviinţă şi serenitate instituţională. Există doar nervi autobiografici, retorsiuni făloase, goange de mire răscopt. Dar nu e vorba numai de acest „detaliu”. E vorba de un comportament bezmetic, contra-productiv pe toate planurile, dezamăgitor. Ni se oferă spectacolul trist al unui „domn” care se amestecă, fără talent, într-un poker de bodegă. Sic transit…”, mai scrie Pleşu.