Conferinţa Preşedinţilor din Parlamentul European s-a întrunit pe 27 mai 2014, înaintea întâlnirii neoficiale a şefilor statelor membre programate pentru marţi. Conferinţa precizează că “Declaraţia nr. 11 a Tratatului privind Uniunea Europeană prevede la articolele 17.6 şi 17.7 că Parlamentului European şi Consiliului European le revine în comun răspunderea pentru buna desfăşurare a procesului de alegere a preşedintelui Comisiei Europene”. ”Reprezentanţii Parlamentului European şi ai Consiliului European trebuie să procedeze la efectuarea consultărilor necesare”, se arată într-un comunicat difuzat de Biroul Parlamentului European.
Dialog
“În conformitate cu litera şi spiritul Tratatului, totodată ţinând cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ne angajăm să intrăm în dialog şi consultări cu liderii grupurilor politice din Parlament cu scopul de a stabili candidatul european care să devină următorul preşedinte al Comisiei Europene aparţinând familiei politice care va putea forma majoritatea calificată necesară în Parlamentul European. Candidatul celui mai important grup, domnul Jean Claude Juncker, va fi cel dintâi care va încerca să formeze majoritatea necesară. În acest context, invităm Consiliul European să înceapă consultările inter-instituţionale în conformitate cu Declaraţia nr. 11”, se arată în comunicatul transmis.
Această decizie a fost luată cu sprijinul grupurilor politice reprezentând cei 645 de membri ai Parlamentului European din legislatura curentă şi cel puţin 561 de membri din mandatul care va începe din data de 1 iulie.
Conferinţa Preşedinţilor a decis ca liderii PPE şi S&D să transmită declaraţia preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi să-l informeze în legătură cu decizia luată.
Va deveni Jean-Claude Juncker preşedintele Comisiei?
Jean-Claude Juncker declară că se simte “total îndreptăţit să devină viitorul preşedinte al Comisiei Europene”. Vor cădea de acord liderii Uniunii Europene asupra numelui său sau vor veni cu propuneri noi de candidaţi, cum ar fi cazul premierului irlandez Enda Kenny, se întreabă site-ul debatingeurope.eu, care lansează o dezbatere pe această temă.
Şi nu degeaba. Premierul britanic, David Cameron, consideră că Jean-Claude Juncker este un candidat “totalmente inacceptabil” pentru preşedinţia Comisiei Europene (CE), după cum relatează marţi ziarul Financial Times.
În alegerile europene din Regatul Unit, Partidul Conservator s-a situat pe locul al treilea, cu 19 mandate (pierzând şapte) şi 23,93% din voturi, după laburişti (20 de mandate şi 25,40% din voturi) şi UKIP, clar învingător (24 eurodeputaţi).
Ofensiva lui Cameron
După aflarea rezultatelor electorale, Cameron a lansat luni o rundă de convorbiri telefonice cu alţi şase lideri europeni – printre care cancelarul german, Angela Merkel – pe care i-a invitat să tragă învăţăminte din rezultatele alegerilor.
Potrivit Financial Times, Cameron şi-a exprimat în faţa colegilor de partid dezacordul cu privire la candidatura conservatorului luxemburghez Jean-Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene, după încheierea mandatului lui José Manuel Durao Barroso.
Cameron ar dori în fruntea CE o figură mai apropiată de poziţia sa, în perspectiva referendumului despre rămânerea sau nu a ţării sale în Uniunea Europeană, promis pentru 2017 în cazul în care conservatorii vor câştiga alegerile din 2015 din Regatul Unit.
Premierul britanic estimează că viziunea lui Juncker despre o Europă integrată – cu euro ca monedă – este departe de opinia publică, potrivit cotidianului economic.
Mai multe consultări în următoarele luni
Conform Downing Street, liderul conservator consideră că ar trebui să se desfăşoare “mai multe consultări în lunile următoare” despre cel care ar trebui să fie în fruntea Comisiei Europene.
Zilele trecute, agenţia de presă Reuters scria că prim-ministrul David Cameron va face lobby printre liderii UE să respingă două proeminente candidaturi – Jean-Claude Juncker şi Martin Schulz – pentru preşedinţia Comisiei Europene îndemnându-i, în schimb, să ia în considerare alţi candidaţi.
Orban nu-l susţine pe Juncker
La rândul său, premierul ungar, Viktor Orban anunţa zilele trecute că nu îl sprijină pe Juncker la preşedinţie. “Noi nu credem că el ar trebui să conducă Comisia”, a declarat Orban pentru postul ungar de televiziune. Partidul lui Orban, Fidesz, este totuşi membru al Partidului Popular European (PPE, conservator), iar Juncker este candidatul acestei formaţiuni.
Merkel l-ar susţine şi nu prea
Din Germania, doamna Angela Merkel, cancelarul cu nume atât de greu în configuraţia europană, a dat clar de înţeles în ultimele luni că nu doreşte să se complice. Şefa Guvernului german a insistat întotdeauna că cel pe care îl preferă drept candidat continuă să fie luxemburghezul Jean-Claude Juncker, care a fost ales ca atare de Partidul Popular European în martie la Dublin. Dar la întrebarea dacă are în vedere posibilitatea ca preşedintele Comisiei să fie altul decât Juncker sau candidatul socialiştilor, Martin Schulz, Merkel a devenit din nou ambiguă. “Niciun grup nu deţine majoritatea. Trebuie să vorbim, nu doar despre nume, ci şi despre conţinuturi”, a declarat ea evazivă.
Şefii de stat şi de Guvern din UE se întâlnesc marţi seara la Bruxelles pentru a discuta despre scrutinul european, marcat de absenteism şi de respingere, în special în Franţa, unde extrema dreaptă a devenit prima forţă politică a ţării.
Un Parlament fragmentat
După alegerile boicotate de mai bine de un alegător european din doi, Parlamentul European este mai fragmentat ca oricând. Marile partide proeuropene au rămas bineînţeles majoritare, dar toate au pierdut teren. Primul grup ca număr de membri, cel al PPE, care reuneşte partidele democrat-creştine şi de centru-dreapta, ar urma să aibă 213 locuri, respectiv cu 60 mai puţin decât în precedenta legislatură.
Cu 190 de locuri, socialiştii şi social-democraţii au pierdut şase mandate, în special din cauza derutei socialiştilor francezi şi spanioli, şi nu evită naufragiul decât datorită rezultatelor foarte bune ale Partidului democrat al lui Matteo Renzi în Italia, notează AFP.
Celelalte partide europene sunt şi ele în recul. Liberalii (64) pierd 9 locuri, în timp ce Verzii (53) limitează pierderile, în ciuda rezultatelor slabe înregistrate de ecologişti în Franţa, dar pierd patru deputaţi.
Stânga radicală, care a jucat jocul reînnoirii instituţionale prezentând un candidat la preşedinţia Comisiei, şi-a ameliorat lejer prezenţa în Parlament, datorită succesului listei Syriza în Grecia şi câştigă şapte mandate, cu 42 de locuri în total.
Pe hârtie, partidele proeuropene dispun de o majoritate de 520 de locuri din 751, dar ele sunt condamnate să se înţeleagă pentru a guverna.
Reprezentanţii partidelor proeuropene au început “negocieri pentru a avea o coaliţie a PE pe care să o impună şefilor de guvern evitând ca aceştia să-şi dea mâna”, a declarat pentru AFP un responsabil al PE sub acoperirea anonimatului.
“Ei au totul de pierdut dacă Consiliul scoate un iepure din pălărie”, a spus el.
Discuţii între Juncker şi Schulz
Jean-Claude Juncker şi candidatul socialiştilor, Martin Schulz, s-au întreţinut în noaptea de duminică spre luni, “dar întrevederea nu a decurs bine”, a precizat această sursă.
Candidatul liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, a asigurat la rândul său că “dat fiind distanţa redusă între creştin-democraţi şi socialişti, rolul determinant al liberalilor se confirmă”. Nu luase în calcul migrarea eurodeputaţilor români din PNL la PPE, probabil.
În lipsa unei înţelegeri între proeuropeni, statele vor fi tentate să-şi menţină prerogativele, notează AFP.
“E prea federalist”
Premierul britanic s-a arătat mereu ostil faţă de faptul că PE poate alege preşedintele Comisiei Europene. Întrebat luni dacă are un mesaj pentru David Cameron, Jean-Claude Juncker, găsit drept prea “federalist” de Londra, a răspuns sec: “Nu mă pun în genunchi în faţa niciunui lider. Am câştigat alegerile”, a declarat el.
Nu este nicio îndoială că, în secretul uşilor închise, şefii de stat şi de Guvern vor evoca marţi seară posibili candidaţi de compromis proveniţi din rândul stângii liberale sau al dreptei sociale.
Sunt vehiculate nume, precum cel al directoarei FMI, Christine Lagarde, sau al premierului danez, Helle Thorning-Schmidt. O sursă din cadrul PE a evocat chiar posibilitatea ca Schulz să fie numit la Comisia Europeană şi Juncker la preşedinţia Consiliului, scrie France Presse.
Cherchez la femme?
Victoria strânsă obţinută în alegerile europarlamentare din 25 mai obligă Partidul Popular European (PPE) să negocieze cu alte forţe politice, în special cu socialiştii.
Dincolo de toate dezbaterile electorale, la Bruxelles pare cert că actualul director general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, va fi următoarea preşedintă a Comisiei Europene, sau cel puţin este preferata cancelarului Angela Merkel. Pe de altă parte, numirea lui Lagarde i-ar prinde bine şi preşedintelui Franţei, Francois Hollande, a cărui popularitate se află la niveluri minime, comentează luni ziarul ABC.
“Pe de altă parte avem nevoie de o femeie”, comenta un ambasador comunitar a cărui ţară este gata să o sprijine pe directoarea FMI, în ciuda reputaţiei proaste pe care a căpătat-o această instituţie în ultimii ani de criză financiară, inclusiv troica.
Faptul că este franţuzoaică nu ridică nicio problemă majorităţii ţărilor şi ar putea fi un lucru chiar bun pentru Francois Hollande, aflat la cel mai scăzut nivel al popularităţii unui preşedinte al Republicii. Ea poate construi punţi cu centru-dreapta în momentele dificile care se anunţă în cazul în care se confirmă victoria Frontului Naţional la alegerile europene. Pe de altă parte, ţinând cont de situaţia actuală a economiei franceze, Lagarde ar fi o garanţie că politica comunitară este cea mai în măsură să ajute Franţa.