Am intrat în anul cu numărul 140 de când Bucureştiul şi Londra şi-au oficializat legăturile diplomatice, care sunt chiar mai vechi de atât. În prezent se pune în practică Brexitul, dar britanicii insistă să ne cunoaştem istoria comună, ca să avem mai multă încredere în viitorul pe care îl putem construi tot împreună.
Adevarul despre relațiile diplomatice. Ceauşescu ivitat la Londra de Regina Angliei
„Cred că este important să înţelegem puţin istoria României şi legăturile care existau între diferite ţări. Românii trebuie să ştie că ţara lor a fost întotdeauna foarte importantă”, spune ambasadorul britanic la Bucureşti, Andrew Noble, într-un interviu pentru Digi24.
„O țară care a fost întotdeauna foarte importantă”
Jurnalist: Stăm de vorbă cu ambasadorul Marii Britanii, după Brexit, dar mai puţin despre Brexit. Domnule ambasador Andrew Noble vă propun să fim mai degrabă plicticoşi în discuţia de astăzi şi să vorbim mai mult despre istoria comună a celor două ţări, mă refer la Regatul Marii Britanii şi desigur la România, care fac 140 de ani de relaţii diplomatice şi poate dacă înţelegem aceste relaţii, ne speriem mai puţin de Brexit.
Andrew Noble, ambasadorul Marii Britanii la București: Cred că da şi nu numai trecutul, ci şi viitorul relaţiilor noastre, unde eu am multă încredere în posibilităţile noastre bilaterale.
Cristina Cileacu: Vorbim despre foarte multe personalităţi care au contribuit la aceste relaţii diplomatice. Regina Maria a României, care era nepoata reginei Victoria, pe urmă avem o serie de diplomaţi români, mă refer la Vasile Alecsandri, Mircea Eliade. Spuneaţi de prezent şi de viitor, să-l aducem în discuţie şi pe prinţul Charles, care ne vizitează, nu-i aşa, în fiecare an. De ce tinerii din România ar trebui să mai fie interesaţi de aceste personalităţi. Contează, credeţi, pentru ei, aceste nume?
Andrew Noble: Cred că mai contează. Ar putea fi impresia că fiind departe unul de altul, n-avem nimic din trecut. Este adevărat că am avut puţin, pentru că era o parte dintr-un imperiu, era parte din nişte imperii, Austro-Ungar, Otoman şi chiar părţi din România erau deja rusificate. Deci pentru noi era un loc puţin mai dificil şi departe, dar rolul jucat de Dunăre era foarte important şi stabilirea în Delta Dunării a Comisiei pentru Dunăre, la Sulina, cred că în 1865, a fost un rol foarte important pentru înţelegerea europeană a importanţei României. Deci există o oarecare lipsă de încredere în România şi astăzi.
Cristina Cileacu: Lipsă de încredere a cui?
Andrew Noble: A românilor.
Cristina Cileacu: Faţă de români.
Andrew Noble: Da. Şi cred că este foarte important să înţelegem puţin despre istoria României şi despre legăturile care existau între diferite ţări. Mai ales că acum sunteţi a şasea ţară ca mărime din UE şi cu o populaţie a românilor din lume de, nu ştiu, 25-30 de milioane, numărul nu este cunoscut. Deci, românii trebuie să ştie că este o ţară care a fost întotdeauna foarte importantă.
Relațiile Marii Britanii cu România comunistă
Cristina Cileacu: Am cu mine o carte publicată chiar de Ambasada britanică de la Bucureşti şi în care am găsit o telegramă pe care Regina Elisabeta a adresat-o regimului comunist la vremea respectivă, o invitaţie pentru Nicolae Ceauşescu să o viziteze la Londra, vizită care s-a întâmplat în 1978. Din aceste documente reiese un interes foarte mare pentru Politehnica din Bucureşti, dar şi pentru schimburile comerciale. De ce o ţară precum Marea Britanie era interesată de relaţii cu o ţară din blocul comunist şi cu un dictator, Nicolae Ceauşescu?
Andrew Noble: Cred că o înţelegere a istoriei României este foarte importantă, mai ales în această perioadă. Am impresia că în şcoli, dar şi în rândul populaţiei este o tendinţă să se spună că tot ce s-a întâmplat înainte de 1989 nu ne mai interesează şi nici nu era interesant pentru toată lumea.
Dar vom sărbători în acest an o altă aniversare care aduce puţină lumină în această chestiune şi anume Biserica anglicană din Bucureşti, care a fost singura biserică în sine din ţările Tratatului de la Varşovia – prima slujbă a avut loc în 1920, deci este centenarul acestei biserici în acest an. A fost un preot permanent în această Biserică, din anul 1965. Înseamnă că sosirea lui Ceauşescu la putere a făcut posibile nişte lucruri care nu erau posibile înainte.
Şi reacţia lui Ceauşescu faţă de Revoluţia din Praga, din 1968, a fost înţeleasă de toată lumea, nu numai din Europa, dar în toată lumea liberală şi liberă ca un pas foarte important pentru democraţie. Şi ceea ce a făcut Ceauşescu în anii 60 şi mai ales după Praga şi după invazia Uniunii Sovietice a Afganistanului, în 1979, a dovedit o oarecare independenţă faţă de politica URSS.
Sigur că ceea ce s-a întâmplat în interiorul ţării nu avea nicio legătură cu politica externă şi nu vreau să fiu cineva care sprijină rolul lui Ceauşescu, dar în ceea ce priveşte politica externă, geopolitica Europei, părea că Ceauşescu era cineva care ar putea juca un rol care să minimalizeze pericolele din Europa, pentru că atunci eram aproape într-o stare de război.
Şi copiii, copiii mei, copiii noştri, nu cunosc care a fost într-adevăr situaţia şi de ce Ceauşescu a fost invitat la Londra şi nu numai la Londra, dar peste tot şi chiar când am fost eu aici, în anii 80, a primit oaspeţi din toate ţările lumii, care nu erau în niciun fel de acord cu politica internă, dar aveau o perspectivă mai mare.
Adevarul despre relațiile diplomatice. Ceauşescu ivitat la Londra de Regina Angliei
Dar am o mică bucurie, că în decembrie 1989, eu am fost oficialul din Londra care a primit responsabilitatea să retragă Ordinul pe care i-l dăduse Regina lui Ceauşescu.
2019, un altfel de 1989
Cristina Cileacu: Aveţi în piept, pe lângă pin-ul care subliniază cei 140 de ani de relaţii diplomatice…
Andrew Noble: Mulţumesc că le-aţi remarcat.
Cristina Cileacu: Sunt suficient de vizibile… încă unul care subliniază cei 30 de ani de libertate ai României, de când am ieşit de sub comunism. De ce continuă Ambasada britanică la Bucureşti să sărbătorească aceşti 30 de ani?
Andrew Noble: Pentru că pur şi simplu nu este destul de discutat în România. Ni se pare că discuţia rămâne la nivelul a ceea ce a fost România comunistă, ce s-a întâmplat în 1989 şi ce s-a întâmplat în cei 30 de ani după căderea comunismului. Nu este destul de înţeles, nici discutat. Şi asta este păcat, pentru că fără această discuţie şi această înţelegere a istoriei şi a soartei acestei ţări, cum să avem noi toţi încredere în România? Pentru mine, 2019 nu este numai anul în care aniversarea a avut loc, noi îl folosim ca începutul anului de sărbătorire a acestui pas. Dar în ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a României este un an uriaş.
Nu vreau să intru în detalii care sunt potrivite pentru discuţiile între români, dar dacă ne gândim care a fost situaţia din ianuarie 2019, care au fost gândurile populaţiei faţă de guvernarea ţării, despre poziţia justiţiei din ţară şi care au fost aceste impresii la sfârşitul anului, ce s-a întâmplat, cred că putem face comparaţii între 1989 şi anul 2019.
Dar mult mai important este să ne dăm seama de care au fost diferenţele şi dacă 89 a fost un an în care sângele populaţiei a jucat un rol important. Eu, ca observator al scenei României, sunt foarte impresionat de rolul jucat de instituţiile României, create de români, care au făcut ceva comparativ cu anul 1989. Asta ar trebui să creeze o încredere în ceea ce s-a făcut în aceşti 30 de ani de libertate şi 24 de ani de reformă.
Un Brexit optimist
Cristina Cileacu: Revenim la subiectul zilei, care este Brexitul.
Andrew Noble: Mi-aţi spus că nu vom discuta despre…
Cristina Cileacu: Am spus că vorbim foarte puţin, ceea ce am de gând să fac. Să încheiem gândindu-ne puţin la viitor, dacă am vorbit şi despre trecut. Umorul britanic nu mai are nevoie de nicio descriere, este celebru în toată lumea, iar premierul dvs. Boris Johnson chiar spune că el consideră că, cu ajutorul umorului, mesajele diplomatice pot fi mai bine transmise sau mai bine înţelese. Dacă negocierile dintre cele două părţi, Marea Britanie şi Uniunea Europeană nu vor sfârşi cum sperăm cu toţii, respectiv cu bine, credeţi că vom râde sau vom râde amar?
Andrew Noble: Nu. Personal sunt convins că vom fi satisfăcuţi, pentru că relaţiile între UE şi Regatul Unit sunt extrem de importante pentru ambele părţi. Şi nu aş înţelege de ce nu putem să găsim o soluţie de câştig reciproc. Sigur că negocierile încă nu au început, deci este puţin devreme să spunem cum vor evolua.
Cristina Cileacu: Nimeni nu ştie, da.
Andrew Noble: Exact, dar sunt foarte convins că rezultatul va fi unul tare pentru UE, pentru cetăţenii ţărilor membre şi pentru ţara şi poporul britanic.