Nu demult, un procuror general, autorul unei faimoase jonglerii judiciare (roaba cu brățări dacice din Munții Orăștiei recuperată pe bani grei din străinătate), a vrut să dea și o lovitură de carieră.
Aproape de împlinirea celor trei decenii de la căderea lui Ceaușescu a anunțat trimiterea la instanțe a dosarului Revoluției din decembrie 1989. Augustin Lazăr voia să se aleagă cu un nou mandat de procuror general și să intre în istorie cu rezolvarea celui mai complicat caz. Numai că ambițiile sale au căzut în ridicol. Că astăzi a făcut anunțul finalizării și trimiterii dosarului la instanțe și că mîine s-a aflat că diverși martori erau chemați la audieri. Mai mult, Marea Operă de parchete numită și Dosarul Revoluției conținea și foarte multe trimiteri la desfășurarea unei lovituri de stat.
În chiar dosarul trimis instanțelor, procurorii lui Augustin Lazăr îi acuzau pe Ion Iliescu, Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru și generalul Ioan Rus că făceau parte dintr-un grup de putere care, după 22 decembrie, a luat decizii importante cu caracter politic și militar menite a facilita accesul la putere a unui grup preconstituit. În plus, grupul a urmărit o legitimare puternică în fata poporului român. Și pentru asta nu s-au dat înlături de la o amplă si complexă activitate de inducere în eroare condusă de generalii Stănculescu și Militaru, dar și de șefi de direcții ale armatei. „Psihoza teroristă a fost indusă prin diversiuni. Iar aceste diversiuni au creat condițiile executării cuplului prezidential”.
Nu avem în această descriere datele unei lovituri de stat? Nenumărați istorici, politicieni și jurnaliști sunt adepții teoriei conform căreia răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu a fost rodul unei lovituri de stat. Unii pun armata în centru, altii trădarea securității sau rolul jucat de elementele străine. Dar tot lovitură de stat!
Susținătorii revoluției au avut superioritate netă. Au avut președintele României timp de 10 ani, au un secretariat de stat pentru revolutionari, au zeci de mii de membri, au fundații și institute de cercetare cu fonduri alocate. Vocal și instituțional, adeptii Revoluției au dominat scena politică fiind mînați în luptă mai ales de avantaje, privilegii și factori de putere. Adeptii ideii că schimbarea de sistem din România a fost rodul unei revoluții au cîștigat partida aproape definitiv. Au obținut o ședință festivă în Parlamentul European și un document care cere stabilirea urgentă a vinovaților. Și Europa poate avea umor! Știe ce a fost în decembrie 1989 în România chiar și în lipsa vinovatilor și a conducătorilor ei din umbră.
Și dacă nu vom avea unii de serviciu, cum cred eu, tot revoluție va rămîne. Vom avea o revoluție fără vinovati și fără leaderi, deși, de obicei, revoluțiile au conducători și abia la sfîrșit vinovati. Mai mult, adeptii revolutiei au mai repurtat un succes. La Timișoara au primit o recunoaștere americană din partea președintelui Donald Trump.
Au trecut 30 de ani și nici acum nu ne-am hotărît . Am avut parte de o lovitură de stat sau de o Revolutie?