„Mă uit de câteva zile pe net ce presupune donarea de piele. Cam cum si cât doare, care-s urmările. Cică nu te doare cine ştie ce, doar că dup-aia vreo două luni trebuie să ai grijă de zona aia, câtiva ani să nu te lăfăi la plajă că poate faci cancer de piele, până se reface zona complet. Si cică rămân semne. Asta a fost partea care mi-a sunat cel mai interesant.
Cred că suntem un popor care am avea nevoie de niste semne. Cred că decoraţiile alea ale lui Iohannis post mortem sunt cam apă de ploaie si că, pentru oamenii ăştia care au murit sau care se zbat între viaţă şi moarte, nişte decoraţii ar putea fi purtate pe mâinile şi picioarele noastre. Copiem disperaţi modele de prin străinătăţuri. Ideea de frumos e atât de îngustă, şablonată şi crispată.
De ce n-ar fi, începând din acest sezon, din sezonul „Colectiv”, de ce n-ar fi cel mai „cool” tatuaj o cicatrice, sau două, sau trei, rămasă dupa donarea de piele? Eu o să fac asta. Si o să pun poza pe fb. (…) Da, o să fac asta. Si chiar sper să doară. Pentru ca simt nevoia să mă pedepsesc pentru faptul că a fost nevoie să moară oamenii ăia ca să mă mobilizez să ies din casă să-mi strig nemulţumirea. Dacă fiecare dintre noi am merge să dăm câte o fâşie de 8 centimetri de piele pentru oamenii arşi din spitale, durerea noastră n-ar echivala nici cât o picătură faţă de un ocean, cu durerea pe care au simţit-o tinerii care n-au mai iesit din clubul ala, sau Ady Rugină, sau Theo, fotografa care are jumatate din suprafata corpului arsă şi nu se ştie ce va fi cu ea, sau mama oricărui copil mort în noaptea aia sau în cele ce au urmat. Desfid pe toata lumea să lansăm moda cicatricilor de respect pentru cei care au murit SI din cauza noastră”, a scris actriţa Lia Bugnar.