Delegații celor 13 Colonii s-au întâlnit la Philapelphia în vara anului 1776 pentru a decide poziția pe care o vor adopta față de Marea Britanie. Necesitatea independenței coloniilor față de Anglia era deja în dezbatere de ceva vreme, și era timpul ca reprezentanții coloniilor să ia o decizie în acest sens.

De mai bine de un an, Coloniile se aflau în război cu Marea Britanie din cauza unor conflicte legate de taxe. Coloniștii credeau că englezii nu le respectă drepturile, impunându-le taxe fără a le cere înainte avizul. În scurtă vreme însă, conflictul a escaladat în ceva mai mult decât o neînțelegere fiscală, în momentul în care unii intelectuali și-au dat seama că cele 13 Colonii se pot guverna singure. Ei erau convinși că Parlamentul britanic nu le reprezintă interesele, fapt mai mult decât evident în condițiile în care populația din Colonii nu avea nici măcar un reprezentant în Parlamentul londonez.

Așadar, cel de-al Doilea Congres Continental se întrunește la Philadelphia în iunie 1776. O lună mai târziu, Declarația de Independență era adusă în fața Congresului.

O curiozitate:Declarația de Independență NU a fost semnată pe 4 iulie 1776! Oficial, independența a fost declarată pe 2 iulie, iar pe 4 iulie Congresul a aprobat textul final al Declarației.John Hancock, primul semnatar, a fost de fapt singura persoana care a semnat textul chiar în ziua de 4 iulie. Majoritatea delegaților vor semna Documentul abia la 2 august, iar ultima persoană – Matthew Thornton, delegat din partea New Hamspshire, semnează abia în noiembrie.

Rezoluția Leestă la baza Deeclarației de Independență. Este vorba de un act propus de Richard Henry, delegat din partea Virginiei, în data de 7 iunie, privind independența coloniilor. Rezoluția Lee reprezintă cea mai timpurie schiță a ceea ce va deveni Declarația de Independență.

Comitetul celor Cinci

La începutul Congresului, mulți delegați nu aveau încă dreptul de a vota, în numele coloniilor lor, pentru independență. Între timp, a fost instituită o comisie care să redacteze declarația, sperând că statele se vor decide în curând să susțină documentul ce urma să fie trimis Regelui Angliei. Pe 11 iunie 1776, Congresul a numit un Comitet format din cinci bărbați:John Adams (Massachusetts), Benjamin Franklin (Pennsylvania), Thomas Jefferson (Virginia), Robert R. Livingston (New York) și Roger Sherman (Connecticut). Comitetul a lucrat până la data de 5 iulie, ziua publicării Declarației. Cu o săptămână înainte, pe 28 iunie, documentul fusese prezentat Congresului.

Inițial, delegații Coloniilor doreau ca Richard Henry Lee, autorul Rezoluției Lee, să fie cel care să redacteze Declarația de Independență. O serie de circumstanțe vor face însă ca tânărul Thomas Jefferson să fie cel care va scrie Declarația. Lee fusese numit în fruntea unui comitet însărcinat cu redactarea Articolelor Confederației, și a crezut că ar fi un efort prea mare să facă parte și din Comitetul celor 5. În plus, soția sa tocmai se îmbolnăvise, astfel că Lee a trebuit să părăsească Philadelphia pentru a se întoarce acasă. Locul său a fost luat de delegatul Virginiei, Thomas Jefferson. La început, Jefferson nu a fost interesat de preluarea sarcinii, crezând că John Adams ar trebui să fie cel care să scrie Declarația. În cele din urmă, s-a supus voinței majorității și a redactat textul.

Cum au ajuns americani să celebreze ziua de 4 iulie?

În primii 15-20 de ani de la Declarația de Independență, americani nu au celebrat această zi, ea fiind umbrită de conflictele politice interne. Până în anii 1790, Declarația devenise chiar un subiect de controversă. Pe de o parte, federaliștii credeau că aceasta e prea antibritanică și francofilă, în timp ce democrații-republicani îl admirau pe Jefferson și credeau în principiile Declarației.

Citeste si...  Primarul general Gabriela Firea a semnat: Bucurestiul va avea 400 de autobuze ultramoderne

Situația se va schimba după Războiul din 1812. Partidul federaliștilor începe să se destrame, iar noile mișcări politice ale anilor 1820-1830 se vor revendica de la Părinții Fondatori, implicit de la Jefferson și democraticii-republicani. Un element ciudat care e posibil să contribuit la promovarea datei de 4 iulie ca zi ce trebuie celebrată a fost moartea lui John Adams și Thomas Jefferson. Amândoi mor pe 4 iulie 1826, la exact cincizeci de ani de la data Declarației. După aceea, ziua de 4 iulie începe să fie sărbătorită din ce în ce mai des, iar în 1870, Congresul declară această zi sărbătoare națională.

Textul declarației

Textul Declarției de Independeță se prezintă de fapt ca un rechizitoriu împotriva Regelui Angliei, enumerând crimele și nedreptățile de care acesta se face vinovat în fața supușilor săi din Colonii. Acest rechizitoriu justifică astfel dorința de independență a Coloniilor, care fac apel la dreptul lor de a fi state libere și independente.

The History of the present King of Great-Britain is a History of repeated Injuries and Usurpations, all having in direct Object the Establishment of an absolute Tyranny over these States. To prove this, let Facts be submitted to a candid World.

[…]

We, therefore, the Representatives of the UNITED STATES OF AMERICA, in General Congress, Assembled, appealing to the Supreme Judge of the World for the Rectitude of our Intentions, do, in the Name, and by Authority of the good People of these Colonies, solemnly Publish and Declare, That these United Colonies are, and of Right ought to be, FREE AND INDEPENDENT STATES, that they are absolved from all Allegiance to the British Crown, and that all political Connection between them and the State of Great-Britain, is and ought to be totally dissolved;and that as FREE AND INDEPENDENT STATES, they have full Power to levy War, conclude Peace, contract Alliances, establish Commerce, and to do all other Acts and Things which INDEPENDENT STATES may of right do. And for the support of this Declaration, with a firm Reliance on the Protection of divine Providence, we mutually pledge to each other our Lives, our fortunes, and our sacred Honor.

Începutul celui de-al doilea paragraf al Declarației este, astăzi, fragmentul cel mai cunoscut:

WE hold these Truths to be self-evident, that all Men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness-That to secure these Rights, Governments are instituted among Men, deriving their just Powers from the Consent of the Governed, that whenever any form of Government becomes destructive of these Ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its Foundation on such Principles, and organizing its Powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness.

Se spune că aceasta e una din cele mai bine cunoscute propoziții din limba engleză, cuprinzând „cele mai puternice și importante cuvinte din istoria americană.” Fraza a ajuns să reprezinte standardul moral al Americii, mai ales după ce Abraham Lincoln (pentru care Declarația era baza filosofiei sale politice) a susținut ideea că principiile Declarației trebuie să ghideze interpretarea Constituției și, așadar, întreaga filosofie politică și morală americană.1