Moţiunea simplă referitoare la Centenarul Marii Uniri, depusă de PNL, a fost respinsă astăzi de Parlament cu 94 de voturi „pentru” și 159 „împotriva”.
Iată discursul susţinut, marţi, de ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu, la citirea moţiunii simple referitoare la Centenarul Marii Uniri:
”La fel ca dumneavoastră, m-am frămîntat şi eu căutând răspunsul la întrebarea: ce este Centenarul? Ca român, ca om de cultură şi ca membru al Guvernului României, m-am întrebat, la fel ca dumneavoastră, cum trebuie cinstit şi aniversat un eveniment de asemenea magnitudine istorică şi spirituală? De fapt, cred că noi suntem astăzi aici dintr-un singur motiv: nu să ne certăm, ci să găsim soluţii despre cum să organizăm mai bine sărbătorirea Anului Centenar al Marii Uniri!
Cu toată onestitatea, mărturisesc că, dat fiind că este prima oară când ne confruntăm cu o asemenea sarcină, am constatat că nimeni nu ştie exact. Însă fiecare are dreptul la o părere şi ţine să şi-o impună în public. Pentru unii, Centenarul ar trebui să fie un mare Revelion cu muzică populară, bucate şi licori alese, care să ţină probabil tot anul 2018. Şi toate astea pe banii cetăţenilor. Pentru alţii, Centenarul ar trebui să fie un fel de Jocuri Olimpice ale României – doar ale României – în care fiecare judeţ se întrece în activităţi cât mai năstruşnice iar în final – pe la 1 decembrie seara – să organizăm un imens foc de artificii şi să ne dăm medalii între noi, pentru că, nu-i aşa, important este să participi.
Mai sunt şi cei care optează pentru o variantă mai sobră: Centenarul este prilejul de a comemora câteva mari figuri ale istoriei prin organizarea unor ceremonii militaro-religioase, o invocare-maraton din care cu greu ar putea un trecător să ghicească bucuria acestui popor, la împlinirea unui ideal pentru care a aşteptat nu zece, nu o sută, ci o mie de ani! Toţi cei de mai sus au dreptul să gândească aşa, dar pierd din vedere esenţialul. Am spus-o în mai multe rânduri, dar sunt mândru s-o repet şi aici: cred, cu cea mai mare tărie căa cinsti cu adevărat reuşita măreaţa a înaintaşilor noştri, înseamnă a omagia în primul rând faptele lor şi adevărul istoric.
Unirea a trebuit recunoscută, consfinţită şi ratificată de sistemul de tratate internaţionale de după Primul Război Mondial. Aşadar vom sărbători Tratatul de la Versailles, semnat pe 28 iunie 1919, care a anulat Pacea separată impusă samavolnic la Buftea. Vom sărbători Tratatul de la 10 septembrie 1919, care a recunoscut unirea Bucovinei. Vom aniversa Tratatul de la Paris din 9 decembrie 1919, prin care se recunoştea internaţional faptul că România Mare a acordat cetăţenia sa tuturor minorităţilor de pe teritoriul unificat.
Vă întreb, merită aceste momente ale istoriei noastre să facă parte din sărbătoarea Centenarului? Nu de alta, dar guvernul României a prelungit alocarea bugetară până în 2020, fiindcă aceste evenimente au avut loc în 1918, 1919 şi 1920. Nu fiindcă ministrul Ivaşcu ar fi leneş sau incompetent.
Vă întreb iarăşi, merită marcată semnarea Tratatului de la Trianon? Aşa cum unii dintre dumneavoastă o ştiu cu siguranţa, a avut loc la 4 iunie 1920, cu patru luni înaintea celui de la Paris, prin care se recunoştea unirea Basarabiei. Puteam să nu sărbătorim ianuarie 1919, când Statele Unite ale Americii, prin preşedintele Wilson, susţin şi recunosc unificarea României. Doamnelor şi domnilor deputaţi, ce Românie şi ce Unire ar trebui să sărbătorim, fără Parlamentul Unirii din 1919?
Aşadar NUministrul Ivaşcu şi nu guvernul PSD au hotărât că momentul Unirii nu se încheie, ci doar începe în 1918. Mă întreb atunci, de ce nimeni nu s-a gândit să respecte adevărul istoric, inducându-se în mod nedrept şi incorect faţă de naţiunea română şi faţă de făuritorii Marii Uniri, conceptul că aniversarea Centenarului se referă doar la 1918, ignorându-se în felul acesta marile evenimente naţionale, europene şi internaţionale ce au urmat şi validat, atestând România Mare, România unită.
Centenarul nu sărbătoreşte victoria românilor asupra altor popoare, ci eliberarea tuturor fiilor acestui pământ de sub asuprirea Imperiilor care ne-au confiscat atât de des devenirea. Doamnelor şi domnilor chiar în titlul moţiunii de azi se face referire la românii de pretutindeni, pe care cineva consideră că i-aş nesocoti. Dimpotrivă,cred că o Românie demnă, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să fie clădită din demnitatea fiecărui cetăţean al ei, oriunde s-ar afla acesta. De aceea îndrăznesc să vă spun acest lucru şialtfel, cu vorbele unui MARE om de acum 100 de ani: ”Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, dar nu fiţi niciodată modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.”Aşa vorbea cel mai iscusit dintre liderii liberali, marele om de stat Ion I.C. Brătianu, ale cărui recomandări sunt valabile şi astăzi şipentru acest ministru PSDal Culturii şi Identităţii Naţionale.
Privitor la manifestările din teritoriu, la proiectele din judeţe şi primării, ţin să asigur de la acestă tribună pe fiecare responsabil local, că are în mine cel mai deschis ministru pentru sărbătorirea Unirii pe întreg teritoriul. Dar aici intervine una dintre diferenţele modului meu de abordare: aleg să aprob acele manifestări care, cum spuneau înaintaşii noştri, aduc lumina culturii în cel mai îndepărtat cătun, acele investiţii în recondiţionarea caselor memoriale sau căminelor culturale ce sunt mereu şi mereu peste puterile comunităţilor restrânse şi cer intervenţia statului.
Cred din tot sufletul în educaţia prin cultură, doresc ca marile personalităţi ale acestui secol din toate domeniile să aibă fiecare măcar un bust în localitatea natală, pentru ca elevii care trec pe lângă ele în drum spre şcoală să ştie că există precedente, căse poate, că succesul lor în viaţă depinde de ei şi că România de peste 100 de ani se va mândri cu figuri răsărite din toate straturile societăţii noastre.
Având în vedere importanţa aniversării Centenarului, moţiunea de azi şi în dorinţa de a fi cât mai clar şi riguros, vă voi expune următoarele:
Situaţia existentă la preluarea mandatului;
Ce s-a întreprins în cele circa 60 de zile de guvernare ale actualului guvern şi ce urmează a se realiza în perioada imediat următoare, la nivelul Comitetului Interministerial şi implicit la nivelul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale;
Punctual, cu privire la situaţia existentă la preluarea mandatului, am constatat următoarele:
Nu există o strategie unitară, bazată pe o concepţie clară, principii şi teme principale, a modului de aniversare a Centenarului;
Existau doar liste/tabele, cu circa 2.042de enunţuride activităţi dedicate Centenarului;
– Nu aveau o fundametare reală, completă;
– În plus, nu exista cadrul legal adecvat, mai ales din punct de vedere al mecanismelor de finanţare;
– Vorbim, totuşi, de bani publici, alocaţi cu destinaţie clară – aniversarea Centenarului.
– Aşadar, nu puteam fi de acord cu risipirea banului public pentru că nu existau criterii de selecţie;
– Nu existau descrieri complete ale acţiunilor propuse, lipseau fişele tehnice şi devizele justificative. Am, totuşi, 10 anide activitate managerială şi administrativă în domeniul culturii.
– Acest lucru s-a întâmplat atât cu opinia publică şi chiar cu dumneavoastră, doamnelor şi domnilor parlamentari.
– De aceea fac un apel la dumneavoastră, să înţelegeţi că nu am făcut decât să reconsider situaţia şi să introduc relevanţa tematică şi legalitatea în cheltuirea banului public.
În acest context, cu sprijinul necondiţionat, direct şi nemijlocit al doamnei Prim-ministru, al colegilor din Comitetul Interministerial (şi cu această ocazie le mulţumesc pentru înţelegere şi sprijin), am întreprins încă de la începutul mandatului, în principal, următoarele:
S-a elaborat şi aprobat Ordonanţa de Urgenţă prin care sunt stabilite următoarele:
Mecanisme clare de finanţare, oferind şi posibiliatea reportării sumelor neutilizate la finalul anului bugetar, până cel târziu în anul 2020, permiţând în felul acesta, continuarea până la finalizare a proiectelor importante şi, mai ales, a celor care vizează refacerea caselor memoriale.
S-a decis că la şedinţele Comitetului Interministerial, pot participa, în afară de membrii acestuia, reprezentanţi ai Parlamentului, ai Administraţiei Prezidenţiale, mediului academic şi organizaţiilor neguvernamentale.
Consider că am reuşit să repar o nedreptate, introducând şi posibilitatea legală pentru finanţarea proiectelor propuse de organizaţii neguvernamentale, evident, acolo unde se face dovada unui potenţial creator excepţional.
Pe 12 martie 2018, s-a obţinut certificatul OSIM al ghidului vizual al Centenarului,din acest moment, toate instituţiile centrale şi locale, dar şi entităţile private, pot demara implementarea cât mai largă a acestuia, cu titlu gratuit.
Vă rog să-mi permiteţi, cu această ocazie, doamnelor şi domnilor parlamentari, să vă solicit participarea pentru a reuşi această implementare cât mai rapidă şi mai largă la toate nivelurile şi, mai ales, în circumscripţiileelectorale pe care le reprezentaţi. Deci nuam blocat nimic, ci realizez un demers de intrare în normalitate şi legalitate.
Ordonanţa de Urgenţă este fundamentată pe Documentul Programatic şi are la bază conceptul ce vizează România contemporană şi viitoare, în contextul european şi nord-atlantic.Aniversarea Centenarului trebuie să se realizeze printr-o abordare şi o viziune integrată şi unitară pe coordonatele unităţii, coeziunii şi consensului naţional. Documentul Programatic conţine principii, teme şi tipuri de acţiuni care trebuie să se desfăşoare pentru aniversarea Centenarului.
Ne aflăm într-o evaluare permanentă şi benefică a TUTUROR propunerilor şi ideilor depuse până în prezent şi avem aceeaşi deschidere şi transparenţă pentru propunerile de proiecte ce vor urma.
Am supus spre aprobare o primă listă de proiecte, eligibile din punct de vedere al conţinutului (conceptual şi tematic), criteriilor de selecţie şi a legalităţii finanţării.
Prin decizia doamnei Prim-ministru, s-a schimbat componenţa comitetului interministerial, ridicându-se gradul de reprezentativitate şi responsabilitate a membrilor acestuia, la nivel de miniştri. Pe măsura finalizării tuturor listelor de proiecte şi aprobării acestora de către Comitetul Interministerial, se va întocmi calendarul naţional de evenimente dedicate aniversării Centenarului.
Un punct important în moţiunea dumneavoastră este cel referitor la situaţia monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia.
Deşi nu există în moţiunea dumneavoastră, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint şi situaţia Monumentului dedicat Marii Uniri de la Arad. Mărturisesc, cu toatăsinceritatea, că situaţia ambelor monumente este GRAVĂ. Consider că atât dumneavoastră, cât şi opinia publică, trebuie să cunoaşteţi situaţia exactă, reală, cu atât mai mult cu cât în spaţiul public se vehiculează tot felul de informaţii false şi denaturări ale adevărului.
Alba Iulia
În mod obiectiv, iată despre ce este vorba:
În 1993, adică acum 25 de ani, a avut loc concursul pentru Monumentul Unităţii Naţionale din Alba-Iulia, cu ocazia celei de-a 75 aniversări a Marii Uniri; (după cum toată lumea ştie, acum aniversăm 100 de ani). Câştigătorul acestui concurs a fost sculptorul Mihai BUCULEI, conform procesului verbal din 21 octombrie 1993. După 5 ani, în 1998, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului avizează încredinţarea directă a elaborării studiului de fezabilitate pentru monument către autor. Mai trec 10 anişi, în 2008, Primăria Municipiului Alba Iulia solicită printr-o adresă Ministrului Culturii finalizarea proiectului MIHAI BUCULEI, pentru negocierea onorariului autorului, proiectarea lucrărilor de amenajare urbană aferente şi identificarea surselor de finanţare. În 2009, urmare a unei documentaţii înaintate de Mihai BUCULEI către Comisia Naţională pentru Monumente de For Public, se obţine aviz favorabil pentru faza întâi. În acelaşi an, 2009, Ministerul Culturii solicită organizatorului, respectiv autorităţii locale, deţinătoarea documentaţiei şi arhivei concursului, completarea documentaţiei pentru faza a II-a. După înca 8 anide stagnare, în 2017, pe 7 decembrie, Parlamentul României adoptă legea nr 246, pentru realizarea monumentului Marii Uniri, alocând o sumă de 18,5 milioane RON.
Primul lucru pe care l-am constatat analizând situaţia, repet, în contextul dorinţei de a avea la Alba Iulia acest monument, este că după 25 de ani, între Ministerul Culturii şi autorul operei, sculptorul Mihai BUCULEI, NU EXISTĂ NICI UN CONTRACTşi NU A EXISTAT NICIODATĂ!!!
Ce am întreprins în această perioadă şi ce trebuie întreprins pentru a începe realizarea operei şi montarea ei în timp util:
în primul rând, încheierea contractului (între autor şi Ministerul Culturii). Pentru ca aceasta să se realizeze în depline condiţii de legalitate, trebuie reconstituită toată documentaţia necesară, încă din 1993. În acest sens, încă de la începutul mandatului meu, s-au făcut întâlniri de lucru în compartimentele de specialitate ale Ministerului Culturii, s-a constituit o comisie de analiză şi prenegociere, trimiţându-se şi un draft de contract către sculptor, pentru analiză. Tot în această perioadă, s-a menţinut contactul permanent cu autoritatea locală, respectiv Primăria Alba Iulia, în special cu dl. Primar Hava, cu care am avut o primă întâlnire directă la Bucureşti, următoarea fiind programată JOI, 5 aprilie, când mă voi deplasa personalla Alba Iulia, pentru a analiza împreună situaţia la faţa locului.
Vă asigur doamnelor şi domnilor parlamentari, că ambele părţi, respectiv Primăria municipiul Alba Iulia şi Ministerul Culturii, şi-au exprimat cert dorinţa de a rezolva toate problemele pâna la finalizarea montării monumentului. Sperăm într-o colaborare constructivă şi din partea sculptorului Mihai BUCULEI.
Situaţia privind finalizarea lucrărilor pentru realizarea şi amplasarea Monumentului Marii Uniri din 1918, din municipiul Arad este la fel de dificilă, însă cu un parcurs de numai 12 ani(spre deosebire de cel anterior de 25).
Datele obiective sunt, în mod succint, următoarele:
În 2006, Ministerul Culturii organizează un concurs, câştigat în 2007 de sculptorul Florin CODRE. În acelaşi an, se încheie contractul între Ministerul Culturii şi autorul câştigător al concursului, în valoare de circa 10 milioane de RON, se începe plata contractului, pe etape de execuţie, ultima plată a contractului către autor efectuându-se în 2010, exact acum 8 ani, autorul rămânând cu obligaţia montării monumentului. Începe o suită de tergiversări şi discuţii, atât asupra amplasamentului monumentului cât şi a obligaţiilor contractuale, care se soldează cu un proces civil, finalizat prin sentinţa definitivă din 27 aprilie 2016, în care autorul este obligat să transporte şi să amplaseze monumentul. Având preocuparea de a rezolva în sens pozitiv amplasarea monumentului Marii Uniri, încă de la începutul mandatului meu, acum 2 luni, am efectuat:
– întâlniri cu autorul, sculptorul Florin CODRE;
– deplasarea la Arad, pentru a constata situaţia amplasării monumentului şi de a purta discuţii pentru a găsi soluţii de rezolvare ;
– întâlniri cu primarul Gheorghe Falcă, întâlniri cu parlamentari şi consilieri locali PSD, în dorinţa de a găsi prin medieresoluţiile optime pentru a reuşi amplasarea acestui monument.
– considerăm că numai prin negocierea între factorii politici locali şi primar, acest monument se poate monta în circa o lună şi jumătate (conform afirmaţiilor făcute de sculptorul Florin CODRE), în toate condiţiile prevăzute de lege.
Doamnelor şi domnilor parlamentari, după cum vedeţi, în ambele situaţii, Alba Iulia şi Arad, în aceste două lunimi-am dedicat toată atenţia şi o bună parte din timp rezolvării problemelor, sub trei aspecte:
Legal
Instituţional
Prin implicare personală
Pe scurt, nu am oprit, blocat, complicat sau încurcat absolut nimic în legătură cu aceste monumente ci m-am străduit să descurc iţele moştenite de la vreo 20 de miniştri anteriori. Vă asigur că am toată disponibilitatea şi dorinţa ca România să poată construi monumentele Marii Uniri, dar fiecare pas în acest sens trebuie să fie unul legal.
Înainte de a încheia, aş dori să mă adresez direct dumneavoastră, ca parlamentari români şi responsabili politici.
Ne-am adunat aici, astăzi, ca să lămurim cum dorim să celebrăm marile fapte de acum 100 ani. Când vor vota deputaţii liberali, mi-aş dori să se întrebe cum ar fi votat Brătianuo moţiune politică pe o asemenea miză. Iar când va vota orice patriot român, de orice orientare politică, să aibă un gând pentru patrioţii Maniu, Vaida-Voevod, Marghiloman, Averescu sau Take Ionescu, lideri care au dat strălucire istoriei noastre, nu atât prin luări de poziţii tăioase, cât prin compromisuri înţelepte, fecunde şi stabilizatoare de ţară.
Doamnelor, domnilor, poate ar fi timpul ca din România mea, din România ta, din România lui, să facem România noastră, la mulţi ani România noastră!”.