În anul 2005, Traian Băsescu pune primele cărămizi în construcţia regimului său. Clasarea dosarului Mihăileanu, deschiderea anchetei Zambaccian şi numirea lui Daniel Morar la DNA sunt primele semne clare despre cum avea să conducă preşedintele care promisese o altfel de Românie.
În acelaşi an, Băsescu a declanşat prima criză politică cerând obsesiv anticipate şi a dinamitat relaţia cu premierul Tăriceanu.
Deşi promisese stabilitate în primul interviu acordat ca preşedinte, Traian Băsescu a cerut alegeri anticipate, sperând ca astfel partidul său va prelua în totalitate fâriele guvernării.
Avid după publicitate, Băsescu a vizitat de 15 ori şantierul Podului de la Mărăcineni de unde îşi transmitea şi mesajele politice. Deplasările în zonă i-au folosit şi în competiţia cu premierul de la acea vreme, pe care a încercat să îl controleze, aşa cum a făcut ani ai târziu, cu Emil Boc.
Restricţiile impuse de Constituţie, prin limitarea puterilor executive ale preşedintelui, l-au determinat pe Băsescu să îşi construiască alte pârghii de control asupra statului. Subordonarea justiţiei, scopul suprem al lui Traian Băsescu, nu putea fi atins decât instalând oameni loiali în sistem, precum Daniel Morar.
Astfel, eliberat de grija răspunderii penale în legătură cu dosarul Flota, Băsescu a pornit o adevarată campanie împotriva adversărilor săi politici.
Un alt moment cheie în 2005 a fost răpirea jurnaliştilor români în Irak. 55 de zile de criză şi un singur vinovat arătat cu degetul de la Cotroceni: Omar Hayssam. Adevărul despre această operaţiune de salvare nu a fost aflat nici până în ziua de astăzi.