În urmă cu exact 30 de ani, sutele de mii de manifestanţi din fosta Piaţă a Palatului l-au alungat pe Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi de la putere. Dar şi după aproape trei decenii Revoluția Română este o sumă de necunoscute 1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns. O minimă cronologie a faptelor există. Cei interesaţi nu dispun nici acum de date esențiale pentru o analiză riguroasă pe care toți românii să o poată îmbrățișa drept istoria Revoluției. Nu se știe cine au fost „teroriştii” şi de ce numărul manifestanţilor împuşcaţi a crescut enorm după 22 decembrie, când, teoretic, Revoluţia învinsese.

Răsturnarea de regim din România s-a făcut cu vărsare de sânge. Violenţele au fost mai grave după fuga lui Nicolae Ceaușescu decât în timpul represiunii din 16-22 decembrie. Faptul pare de neînţeles.1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns

„Toţi militarii mă cunosc. Am reuşit să împiedicăm un măcel în masă. Fac apel la gândirea dvs., la raţiune. Toată lumea în cazărmi”, spunea generalul Ștefan Gușă.

„Am ordonat ca toate efectivele să se retragă în unităţi, să nu se facă nici un fel de armă şi de forţă”, spunea generalul Iulian Vlad, șeful Securității Statului.

„Reprezint Securitatea Statului, am depus armele. Nu e nevoie de masacru”, spunea lt. Col. Stan Gheorghe.

Date din sediul fostului CC, de la balcon, de la telefon sau de la televizor, ordinele generale de încetare a focului au funcţionat.

„Ne vom retrage acum pentru a constitui CFSN. Scopul nostru este ca să constituim o nouă structură a Puterii politice. Poporul să fie factorul de conducere al ţării”, spunea Ion Iliescu.

1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns:

Totuşi, la lăsarea întunericului, situaţia a devenit confuză şi mult mai periculoasă.

Primele focuri la CC, imediat după crearea CFSN
Primele focuri din ceea ce s-a numit „diversiunea teroristă” au răsunat în Piaţa Palatului după ce Ion Iliescu a vorbit de la balconul fostului sediul al CC şi a anunţat constituirea FSN. Au urmat scene incredibile de eroism, dar şi de absurd. Manifestanţilor li se cerea de la balcon să rămână sub ploaia de gloanţe ca să apere Revoluţia. Dar nu se ştie nici astăzi cine sunt cei care au tras primii şi care au provocat astfel reacţia în lanţ a Armatei.

„Teroriștii”, marea diversiune a Revoluției
„Suntem informaţi că se trage asupra poporului român!”, anunța TVR.

Fostul președinte Ion Iliescu a povestit de-a lungul timpului, în cărți și interviuri, că uciderile de după fuga soților Ceaușescu au fost săvârşite de trupe fidele dictatorului, cei numiţi la televizor „terorişti”.

El susține că numai prin execuția cuplului Ceaușescu s-a putut ajunge la oprirea focului și la preluarea Puterii de către Frontul Salvării Naționale, despre care spune că este rezultat din Revoluție.

„A fost o cerere generală care ne-a presat să facem acest proces. În primul rând, sub presiunea grupurilor teroriste care voiau să îl elibereze”, a spus Ion Iliescu.

„Diversiunea teroristă” – efecte politice
Cercetătorii independenţi sunt mult mai categorici. Lavinia Betea, expert în studiul nomenclaturii, spune că Ion Iliescu se vedea de multă vreme în fruntea statului. Ea sugerează că „diversiunea teroristă” l-a ajutat pe viitorul preşedinte să se impună în faţa altor platforme politice apărute la Bucureşti sau Timişoara.

„Nu spun că el a iniţiat această afacere a teroriştilor, dar el a patronat-o, fără patronajul lui, aceasta nu s-ar fi putut derula”, spune Lavinia Betea, istoric, expert în comunism.

Soarta lui Ceaușescu, esențială pentru Revoluție
În istoria complicată a războiului informaţional din zilele Revoluţiei, ştirile despre soarta cuplului Ceauşescu au jucat un rol crucial. În jur de 6 seara, pe 22 decembrie, s-a anunţat că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost prinşi la Târgovişte.

1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns:

Ion Iliescu de la balconul CC: „Ceauşescu a fugit. Avem ştiri că a fost prins în jurul Târgoviştei. Când ştirea a fost confirmată, o vom face publică.”

Vestea era însă publică de cel puţin o oră.

„Ceauşescu Elena şi Ceauşescu Nicolae au fost prinşi şi sunt la Târgovişte arestaţi”, a anunțat Teodor Brateș, redactor-șef adjunct în 1989.

Dar peste câteva ceasuri, ştirea a fost a fost infirmată.

„Informaţia privind prinderea lui Nicolae Ceauşescu pe care am dat-o se pare că nu este verificată, au reuşit să scape”, anunța același Teodor Brateș.

Cele mai multe informaţii de primă mână au confirmat însă de-a lungul anilor că soţii Ceauşescu au fost într-adevăr prinşi chiar pe 22 decembrie.

Citeste si...
Primăria Capitalei a dat startul campaniei ”Sunt prea mic ca sa beau”

„Au ajuns în după-amiaza zilei, la 6 seara în cazarma de la Târgovişte. După spusele martorilor direcţi, a martorilor implicaţi, au fost înştiinţaţi Iliescu şi ştia şi Stănculescu. După ce aceştia au aflat că amândoi erau sub pază sigură în cazarmă, ca şi când s-ar fi apăsat pe un buton au început împuşcăturile. Dacă Ion Iliescu ieşea pe post pe post şi spunea că Nicolae şi Elena Ceuşescu sunt sub pază, îi vom judeca, cu ce terorişti se mai luptau românii? Cine mai credea că există Armate care se luptă pentru Ceauşeşti?”, mai spune istoricul Lavinia Betea.

Televiziunea a fost principalul instrument de propagare a mesajelor despre terorişti:

„Detaşamentele acestea de terorişti se îndreaptă spre televiziune!”, anunța Teodor Brateş, la circa o oră după dezmințirea în legătură cu prinderea soților Ceaușescu. „Trebuie apărată. Armata să îşi facă datoria. Elemente criminale vor să înfrângă Revoluţia. Să rămânem în stradă. Lupta continuă. La Radio se trage. Ieşiţi în stradă, nu lăsaţi criminali să acţioneze. Noi să sprijim armata! Poporul să sprijine armata!”, mai spunea el.

La circa 12 ore de la declanşarea transmiterii în direct a Revoluţiei, televiziunea însăşi a devenit ţinta gloanţelor.

Victor Ionescu, crainic TVR: „Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul este cel care dă ordine acum! Să ne apărăm cu ceea ce aveam la îndemână.”

Atacurile asupra Televiziunii au început în jur de miezul nopţii. În jur de 10:30 seara, Ion Iliescu citise în direct comunicatul Frontului Salvării Naţionale, un fel de Proclamaţie a Revoluţiei. La un moment dat, pe post se difuzase informaţia că în subsolul clădirii fusese dezamorsată o bombă care ar fi putut arunca totul în aer. Schimburile de focuri au continuat şi a doua zi în jurul Televiziunii, în spate pe strada Pangrati şi în zonele adiacente.

Gelu Voican Voiculescu, fost vicepremier: „Eu am văzut terorişti arestaţi. Împreună cu Petre Roman am văzut la TV la lift 4 asemenea persoane îmbrăcate cu trei rânduri de haine, una peste alta şi erau sub pază militară. Şi am aflat după aceea că au fost eliberaţi.”

1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns: Eroii Revoluției, victimele confuziei dirijate?

„Nu cred sincer că a fost vreo terorist, au fost lupte intestine, şi-au plătit poliţe, unii au tras din entuziasm, alţii au crezut că fac o treabă sinceră, au crezut că apără de cineva”, spune Germina Nagâț, cercetător CNSAS.

„În holul Facultăţii de la Geologie, când am intrat, deja erau aduse erau lăzi cu arme şi muniţie, şi grenade, puse la dispoziţie. Am spus să nu apărem pe acoperiş la aceste lucruri, să aşteptăm. Atâta, să apărăm să apărăm deocamdată Universitatea”, își amintește fostul președinte Emil Constantinescu.

Urmările confuziei, a înarmării cu buletinul şi mai ales ordinele contrare au dus la sute de morţi. Pe 23 decembrie, la Otopeni au murit fără vină 40 de militari şi 8 civili.

1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns: Eroii Revoluției, victimele confuziei dirijate?

„Otopeni. O lipsă de coordonare. Au fost chemaţi nişte oameni în ajutorul celorlalţi. Ei au fost identificaţi de ceilalţi ca şi terorişti şi au fost executaţi. Au murit la tineri, că mi-e groază când trec spre aeroport să mă uit în dreapta. Acolo au murit tineri. Soldaţi în termen, încorporaţi în septembrie şi morţi în decembrie 89 şi omorâţi de către militari ai Armatei Române”, spune Adrian Sanda, expert în problemele revoluționarilor.

Emil Constantinescu: „Ulterior aveam să ne dăm seama cum, prin ordin, au fost trimise trupe ale Securităţii şi Armatei să se omoare între ele şi s-au dat oamenilor arme ca o invitaţie să tragă să se producă haos pentru ca să existe o justificare pentru a prelua Puterea. Pentru că nu contribuiseră cu nimic la căderea lui Ceauşescu, fuseseră alături de el până în ultimul moment, şi Armata, şi Securitatea. Acest lucru trebuia şters şi trebuiau să apară ca eroi.”

1989, anul marilor schimbări și o întrebare fară raspuns: Gelu Voican Voiculescu: „Suntem în situaţia jenantă de a nu cunoaşte nici până acum identitatea acestor aşa-zis terorişti care au creat diversiunea respectivă – a fost o diversiune, pentru că dacă ar fi fost o reacţie efectivă ar fi fost zeci de mii de morţi pentru că ar fi tras în plin, or ei au tras punctual. Securitatea spune că Armata este cea resposabilă de acţiunea acestor terorişti, Armata spune că Securitatea este.”